|
Domnul Costel Alexe: Domnule preşedinte de şedinţă, Doamnelor şi domnilor, Declaraţia mea politică se cheamă "22 decembrie 1989 - 26 de ani fără răspuns". Doamnelor şi domnilor, Astăzi comemorăm oficial 26 de ani de la victoria Revoluţiei Române, mai exact alungarea cuplului de dictatori Elena şi Nicolae Ceauşescu. Dintre toate zilele Revoluţiei, începută la Timişoara şi încheiată la Bucureşti, ziua de 22 decembrie rămâne cea mai marcantă, pentru că ea aduce simbolul Revoluţiei, şi anume libertatea. Pe 22 decembrie 1989, românii au putut să vadă, după aproape jumătate de secol, ce înseamnă libertatea. Preţul plătit a fost enorm: peste 1.000 de morţi şi peste 3.500 de răniţi, majoritatea tineri, cei mai mulţi dintre aceştia, în zilele care au urmat lui 22 decembrie 1989. De aici, întrebarea firească: cine a produs aceste crime? Cine a ucis cu sânge rece pe acei tineri nevinovaţi, care au luptat cu mâinile goale? Multe dintre răspunsuri sunt doar intuite. Cei care au luat puterea în acele zile sunt şi cei care au avut controlul asupra maşinăriei de forţă a armatei, a serviciilor speciale şi, deci, a violenţei împotriva propriei populaţii. După 26 de ani, dosarul revoluţiei a fost închis, iar peste 40 de plângeri sunt depuse pentru a putea fi redeschis. Crimele de la revoluţie, ca orice astfel de masacru, beneficiază de imprescriptibilitate şi, de aceea, din perspectiva dreptului penal, acei vinovaţi nu se vor putea ascunde la nesfârşit şi nu vor putea scăpa. Dosarul Mineriadei din iunie 1990 a fost redeschis, şi un fost preşedinte, un fost prim-ministru şi alţi demnitari au fost puşi sub acuzare. Este un semn ca braţul justiţiei poate acţiona şi după un sfert de secol. Este vital ca o anchetă temeinică să facă lumină, deoarece, dacă acest lucru se va întâmpla, sunt convins că magistraţii vor avea curajul şi determinarea necesare şi ca alte urgenţe ale "procesului condamnării comunismului" să aibă loc: anchete privind abuzurile şi crimele Securităţii, tragerea la răspundere a foştilor demnitari comunişti care au produs abuzuri, investigarea unor evenimente mai puţin cunoscute, dar la fel de importante, precum revolta studenţilor de la Iaşi din 1987. Semnalul dosarului Revoluţiei din 1989 ar crea indiciile necesare pentru a judeca foarte corect şi consecinţele politice ale tranziţiei. Este evident că istoria şi dreptatea nu mai pot fi recuperate, dar este foarte posibil ca românii să vadă exact cum arată tabloul preluării puterii, cum ulterior puterea s-a transferat la alţi actori şi cum mulţi au fost păcăliţi că eşaloanele 2 şi 3 din Partidul Comunist sau Securitate pot readuce România pe drumul democraţiei şi al prosperităţii. Dragi colegi, Doamnelor şi domnilor, Ca membri ai Parlamentului, cred că trebuie să facem din problematica procesului comunismului o urgenţă, nu numai din perspectivă legislativă, dar şi din datoria de a răspunde, nu doar la fiecare comemorare a lui 1989, la întrebările la care justiţia nu a putut răspunde. Dacă ne uităm în jurul nostru, suntem într-o situaţie deplorabilă. Poate doar Bulgaria şi republica Moldova ne sunt parteneri, însă Cehia, Polonia, Ungaria, Slovacia, Statele Baltice, cu toţii au ştiut să prioritizeze prin instituţii legi bune şi curajoase, fonduri alocate şi, nu în ultimul rând, persoane oneste, condamnarea reală a comunismului. Mesajul nostru până acum a fost mereu neclar şi nesincer, pentru că societatea a văzut că niciodată nu a fost vreme de aşa ceva. Iar atunci când a existat o anumită preocupare, ea a fost distorsionată şi utilizată politic. Sper ca, odată cu anul electoral 2016, având deasupra partidelor un preşedinte care nu a fost membru al partidului comunist, să reuşim să facem, într-un târziu, ordine, cum se spune, şi în acest capitol atât de problematic: justiţia să aducă vinovaţii în sala de judecată, să dăm statului şi societăţii legi şi instituţii bune de care copiii noştri să fie mândri atunci când vor vorbi despre trecut. Să nu uităm că uneori ce vine după comunism este mai grav şi mai periculos decât comunismul însuşi! Costel Alexe, deputat de Iaşi.
|