|
Domnul Radu Tudor Ciornei: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Patri(h)oţii României eşuate". Ca de obicei, în această perioadă a anului, înainte de sărbătorile care ne fac invariabil mult mai buni, darnici şi toleranţi, dar numai pentru câteva zile, pline de sarmale şi caltaboşi, Ziua Naţională a României, printr-o magie pe care aş numi-o mai degrabă ieftină şi plină de ipocrizie, transformă cohorte întregi de politicieni în personaje caragialeşti, ce livrează discursuri sforăitoare, împănate din plin cu deşănţate laude de sine, înveliţi în tricolor şi îmbrăcaţi în costume naţionale. Aşa cred ei că se apropie de popor, mai ales când un an electoral cu cinci tururi de scrutin ne bate la uşă. Atingând mieros coarda naţionalistă a votanţilor lehămetiţi de promisiuni deşarte, încearcă să rezoneze electoral cu cei pe care îi cred mult mai creduli decât sunt de fapt. Domnii aceştia, pe care costumul naţional e cel mult penibil, uneori cu accente de grotesc, cred că patriotismul este ceva care se declamă periodic, un soi de praf în ochii votanţilor care îi vor lăuda şi realege pentru prestaţiile lor de rumâni verzi. Într-o Românie eşuată, în aceste vremi tulburi, patriotismul înseamnă recunoaşterea cinstită şi lipsită de echivoc a carenţelor de infrastructură, tăierea cheltuielilor inutile şi frivole, şi oprirea sifonării banilor publici către firme de casă şi rude devenite peste noapte afacerişti de succes. Atragerea de bani europeni, ce ne vor ajuta să construim ce nu ne-am învrednicit până acum să edificăm şi să reparăm ce deja e perimat sau caduc, e adevăratul patriotism. Din păcate, păstrarea clientelei politice prin reforme mimate, precum a fost cosmetizarea pensiilor speciale, ne taie banii atraşi atât de greu din PNRR. 700 de milioane de euro pentru construirea de noi spitale au fost pierduţi nonşalant de către cleptocraţii puterii, ce acum aruncă din nou petarde comunicaţionale menite să devieze atenţia publică spre teme derizorii. A fi patriot, la fel ca a fi un bun creştin, ar însemna în primul rând o preocupare constantă pentru bunăstarea ţării, în schimb, ei, patri(h)oţii, care au prezidat înveşmântaţi în tricolor adunările festive de 1 Decembrie, sunt preocupaţi doar de tunuri, împărţirea parandărătului şi a banilor din portbagaje. În acest climat, în care jefuirea fără milă a banului public se traduce prin livrarea de lucrări de cea mai proastă calitate, se dezvoltă ca o pecingine falsul patriotism de faţadă, care nu oferă soluţii concrete, ci doar promite încătuşarea în bloc a celor care ne fură orbeşte de peste 30 de ani. Din înfruntarea patri(ho)ţilor cu petardele naţionalisto-comunistoide, ce primesc lumina direct de la Moscova, nu există învingători sau învinşi. Speranţa într-un viitor în care oamenii cinstiţi vor conduce ţara prin legi juste e înlocuită de discursul urii mascat în patriotism de faţadă. Am încredere, în final, totuşi că românii vor face diferenţa între patri(h)oţie şi reformele reale şi vom reuşi, împreună, să aruncăm...
|