Dezbateri parlamentare

Domnul Ioan Oltean:

Îl invit la microfon pe tânărul nostru coleg Daniel Gheorghe, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal. Şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Ion Eparu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Stimate coleg, ai cuvântul.

Domnul Andrei Daniel Gheorghe:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea de astăzi se intitulează "Religia în şcoală".

Stimaţi colegi,

Unul dintre lucrurile care evidenţiau ruperea României de regimul totalitar comunist la începutul anilor ’90 l-a reprezentat introducerea studiului Religiei în şcoli, revenindu-se aşadar la practica din perioada anterioară bolşevizării şi impunerii materialismului marxist-leninist în România.

Ca atare, îmi permit să spun că revenirea Religiei în şcoala românească este un adevărat simbol al victoriei spiritului creştin asupra totalitarismului ateu.

Declararea de către Curtea Constituţională a României a invalidităţii constituţionale a unor articole din Legea educaţiei referitoare la predarea Religiei în şcoli are ca efect o anomalie practică, mai precis spus, inversarea regulii corecte prezente în legea actuală, conform căreia ora de Religie face parte din trunchiul comun al programei şcolare, dar că părinţii elevilor care nu doresc să participe la ora de religie pot face o cerere în scris de neparticipare la obiectul de studiu amintit, care li se aprobă automat şi fără nicio discriminare.

Curtea Constituţională vine să schimbe regula, o regulă absolut democratică, ce instituie principiul fundamental al libertăţii de alegere. Astfel că părinţii elevilor care vor să participe la cursurile de religie devin ei cei obligaţi să depună cerere pentru a beneficia de participarea copiilor lor la această oră.

Interesant este faptul că în majoritatea statelor europene se studiază Religia, fie după principiul opţional prezent până acum şi în legislaţia românească, pus în acord cu preceptele cultelor reprezentate, lucru comun, de exemplu, Germaniei, fie în sistemul obligatoriu, precum se întâmplă inclusiv în Italia, în baza acordului dintre Vatican şi Guvernul italian, fie printr-un sistem care combină alegerea autorităţilor locale, pusă în acord cu părinţii, cultele reprezentate şi tradiţia religioasă a locului respectiv, precum se întâmplă în Marea Britanie.

Studiul Religiei în şcoală reprezintă înainte de orice cunoaşterea fundamentelor culturii şi civilizaţiei căreia îi aparţinem, cultură întemeiată pe bazele Sfintei Evanghelii şi cultură europeană care a asimilat armonios etica iudeo-creştină şi care a deprins prin mesajul lui Hristos valori precum: libertatea de conştiinţă, liberul arbitru, libertatea de expresie şi de alegere şi nu în ultimul rând conştiinţa egalităţii omului în faţa legilor şi a lui Dumnezeu.

Pentru noi, românii, Biserica a reprezentat constant un vector de cultură şi de coeziune naţională.

Astfel că nu trebuie să neglijăm niciodată uriaşul aport pe care Biserica Ortodoxă şi celelalte culte l-au avut sub aspectul dezvoltării sistemului de educaţie, a sistemului de sănătate publică, a culturii naţionale şi nu în ultimul rând a luptei pentru unitate naţională, lucru dovedit şi de rolul episcopului ortodox Miron Cristea şi a celui greco-catolic, Iuliu Hossu, în actul Unirii de la 1 Decembrie 1918.

Revenind la nefericita decizie a CCR, trebuie spus că este o hotărâre discriminatorie şi antidemocratică, încălcând dreptul legitim al majorităţii formate din cei aproximativ 85-86% cetăţeni români creştin-ordodocşi şi a celorlalţi 13-14% cetăţeni români aparţinând altor culte religioase spre a-şi exprima liber şi direct valorile religioase, valori care sunt şi valori de natură socială concretă, rolul legilor fiind acela de a se orienta după realităţile existente în societate, şi nu cel de a construi o lume utopică, bazată pe teorii şi ipoteze care nu au nicio pondere reală la nivelul străzii şi care tind să redeseneze artificial lumea în care trăim.

Nu cred că este în folosul Curţii Constituţionale a României, instanţă cu adevărat necesară pe ceea ce înseamnă litigii juridico-constituţionale majore, să reglementeze poporului român după 2.000 de ani de istorie şi expresie creştină ceea ce este moral ori mai puţin pentru societatea în care trăim, ci felul în care putem ori nu să avem acces la cunoaşterea temeliilor autentice ale civilizaţiei româneşti şi europene.

Statul, prin lege, este dator să respecte adevărul social şi să transpună în norme juridice realitatea.

Iar adevărul social este unul singur, românii, indiferent de origine etnică, sunt indisolubil legaţi de identitatea şi tradiţia creştină, iar marea majoritate a lor sunt aderenţi ai Bisericii Ortodoxe Române.

Religia în şcoală înseamnă cunoaştere, înseamnă cultură şi spirit liber. Şi înseamnă mai presus de orice valori morale autentice, valori care pot sta pavăză oricând în faţa curentelor de gândire tributare relativismului social şi moral şi a deconstructivismului postmodern.

Adresez invitaţia Bisericii Ortodoxe, prin Patriarhia României, ca alături de Senat şi Camera Deputaţilor, să se aşeze la masa dialogului, în scopul identificării soluţiei legale transparente şi sigure în vederea depăşirii acestui impas nedorit şi al păstrării studiului religiei în şcoli, pe baza formatului prevăzut în Legea educaţiei de acum.

André Malraux spunea că "Secolul 21 va fi creştin ori nu va fi deloc", expresie care nu reprezintă o simplă metaforă, ci adevărul unei lumi tot mai căzute sub ispita redesenării propriei sale conştiinţe. Lucru care cu atât mai mult mă face să cred că viitorul trebuie să aparţină unor valori fundamentale precum respectul pentru persoană şi alteritate, libertatea de expresie şi de alegere şi nicidecum etatizării morale individuale ori sociale şi reglementării excesive a formelor de expresie ale minţii omeneşti.

Vă mulţumesc.

Gheorghe Daniel, deputat PNL de Ilfov.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat de Ilfov.