|
Domnul Aurelian Mihai: Bună dimineaţa, domnule preşedinte de şedinţă. Stimaţi colegi, "Profesor: De ce ai două prenume şi un nume? Eleva: Pentru că sunt româncă. Profesor: A, păi, dacă eşti româncă, du-te în nenorocita ta de ţară şi schimbă-ţi numele, că eu nu-l înţeleg. Pentru că aici există legi care spun că, dacă vii aici, trebuie să schimbi numele şi prenumele şi să le pui în spaniolă, iar, dacă nu, rămâi în ţara ta". Asta este una dintre conversaţiile care au loc în diaspora, uneori, din nefericire, între profesori şi elevi; elevi, de multe ori, străini. Cazul acesta din Castellon, Spania, repetat, în două ocazii recente, demonstrează că totuşi există foarte multe probleme de ordin rasial în multe din ţările europene, chiar. Evident că tonul folosit de profesor a fost cu totul şi cu totul altfel. Mă întreb, ce s-o fi petrecut în sufletul acelui copil român, al părinţilor, pentru că nu trebuie să fie foarte fericiţi acum, nu? Dar mă întreb de ce reacţia statului român - şi aici mă refer la cei care totuşi păstoresc în actualul Guvern interesele românilor din diaspora, şi nu numai - de ce reacţia continuă să nu existe? De ce nu există? De ce nu s-au făcut demersuri publice până în momentul de faţă din partea ministerelor cu atribuţii depline, cu buget, cu resurse, pentru a se cunoaşte acest caz şi pentru ca statul român să apere practic cetăţenii săi şi onoarea familiei şi a colegei acelor copii spanioli, colegă care este româncă, şi de ce toată această investiţie în timp, resurse şi orice vreţi dumneavoastră, ne-ar promova pe ultima sută de metri un sistem de vot pe care tot noi, Parlamentul l-am adus înaintea cetăţenilor? Cred eu că undeva lucrurile nu se mişcă aşa cum trebuie, iar aşteptările cetăţenilor români sunt foarte mari, cetăţeni, care, repet, aşa cum am făcut-o de fiecare dată de la acest microfon, cetăţeni care totuşi alimentează România cu miliarde de euro, cetăţeni care sprijină acest stat, indirect, este adevărat, de atâta amar de ani, de la Revoluţie. Nu mergem bine. Şi mai spun încă ceva. În Austria, cetăţenii au anunţat de peste două luni de zile că va urma un protest la Consulatul din Viena, în această săptămână, 30 septembrie, nemulţumiţi de calitatea serviciilor consulare, servicii consulare care, normal, atunci când nu ai personal suficient, când nu ai spaţiu suficient, când nu ai consulate, nu pot fi prestate la înălţimea cerinţelor cetăţenilor, aşa cum ar trebui să existe în raportul dintre stat, ca reprezentant, chiar şi misiunile consulare, şi cetăţenii săi, care, revin, susţin cu foarte multe eforturi România şi prin bani, şi nu numai. De ce nici în momentul de faţă nu există o reacţie din partea Guvernului? Se ştie de acest lucru de vara trecută. Până în acest moment, Guvernul României trebuia să dea semnale foarte sănătoase de dialog, bineînţeles, cu comunitatea românească din Austria, şi trebuia deja să înceapă demersurile pentru a face faţă cerinţelor românilor din Austria. Eu însumi am depus mai multe interpelări, dar şi alţi colegi au semnalat, şi de aici, din Parlament, că este nevoie de intervenţia Guvernului, că este nevoie ca un lucru început să fie bine terminat şi continuat. Se pare că în ultima clipă - şi o să termin declaraţia politică - preocupările membrilor Guvernului sunt mai degrabă politice. Nu spune nimeni să nu faci politică, dar, acolo unde Parlamentul ţi-a dat un vot popular de susţinere, unde ai toate resursele la dispoziţie şi bugetul ţării şi toate instrumentele de care poţi dispune pentru a schimba ceva în bine şi a face o reformă, pentru ca cetăţenii să aibă servicii de calitate, pentru ca cetăţenii să nu fie umiliţi, pentru ca cetăţenii români, chiar şi din diaspora, să nu aibă sentimentul de abandon din partea statului, cred că acolo Guvernul trebuia să fie mult mai prezent. Cu amărăciune o spun, pentru că sunt unul dintre parlamentarii care am militat întotdeauna şi pentru taxe consulare reduse, sau eliminate, acolo unde a fost cazul, şi le-am obţinut în urmă cu doi ani de zile, cu amărăciune în suflet o spun că suntem nemulţumiţi. Guvernul trebuia să existe, dincolo de declaraţii politice, dincolo de toate eforturile de imagine, care văd că sunt îndreptate numai pentru drumul politic al unora dintre membrii Guvernului. Vă urez o bună dimineaţă!
|