Dezbateri parlamentare

Doamna Gianina Şerban:

Dau cuvântul domnului deputat Petru-Gabriel Negrea.

Şi se pregăteşte doamna deputat Ionelia-Florenţa Priescu.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Petru-Gabriel Negrea:

Mulţumesc, doamnă preşedinte!

Bună dimineaţa!

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vin, astăzi, în faţa dumneavoastră nu cu statistici reci, ci cu o realitate dureroasă, pe care o vedem în fiecare zi, dar prea des alegem să o ignorăm: oameni care îndură frigul, foamea şi lipsa de speranţă.

Sunt români care muncesc, dar nu reuşesc să trăiască decent. Părinţi care aleg între a plăti facturile şi a pune o masă caldă pe masă. Bunici care îşi împart pensia între medicamente şi pâine. Copii care merg la şcoală flămânzi, dar care încă îşi doresc un viitor aici, acasă.

Zilele trecute am întâlnit o femeie dintr-un sat de munte. Avea mâinile crăpate de muncă şi frig, dar în ochi o demnitate tăcută. Mi-a spus: "Nu vreau milă, vreau doar să pot munci şi să nu mi se stingă focul în sobă". Acel foc, stimaţi colegi, e simbolul speranţei care se stinge, încet, în multe case româneşti.

Astăzi, peste 3,5 milioane de oameni trăiesc în sărăcie, iar 40% dintre copii sunt în risc de excluziune socială. În Bucureşti, riscul de sărăcie e de doar 8%, dar în Sud-Est şi în Nord-Est trece de 35%. Aceste cifre nu sunt întâmplătoare, ci rezultatul unei politici nedrepte şi lipsite de viziune, care a abandonat zone întregi ale ţării.

În Moldova, Oltenia şi Dobrogea, milioane de oameni trăiesc la limita decenţei, în timp ce investiţiile se concentrează aproape exclusiv în Capitală.

Această polarizare între Capitală şi restul ţării este rezultatul unei politici haotice, care a investit în funcţie de interese, nu de nevoi. Zone cu potenţial agricol, turistic sau industrial au fost abandonate, iar milioanele de români plecaţi peste hotare sunt dovada acestui eşec. Diferenţa dintre Capitală şi restul judeţelor a fost remarcată şi de Eurostat, care ne-a plasat pe primul loc la nivel european la polarizarea între regiuni.

România nu poate progresa lăsându-şi în urmă oamenii cei mai slabi. Un stat puternic nu e cel cu cifre mari în PIB, ci cel care îşi apără cetăţenii de sărăcie şi umilinţă.

De aceea, cer Guvernului să trateze lupta împotriva sărăciei ca pe o urgenţă naţională - nu prin ajutoare simbolice, ci prin programe reale de sprijin pentru familiile vulnerabile, bătrânii singuri şi copiii care riscă să abandoneze şcoala.

Pentru că demnitatea nu trebuie să fie un privilegiu, ci un drept. Şi dacă nu vom fi vocea celor fără voce, atunci la ce mai suntem aici?

Să nu uităm - politica nu se face în birouri, ci în mijlocul oamenilor care încă mai cred că cineva îi ascultă.

Mulţumesc.

Doamna Gianina Şerban:

Mulţumesc.