Dezbateri parlamentare

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Domnul deputat Mircea Fechet, Grupul parlamentar al PNL.

Domnul Mircea Fechet:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

România trăieşte, de patru ani şi jumătate, cu un război la câţiva kilometri de graniţă. În primul an, fiecare explozie auzită peste Dunăre ne oprea din ceea ce făceam, iar fiecare alertă ridica întrebări. În al doilea an, fiecare fragment de dronă găsit pe teritoriul românesc şi fiecare mină marină neutralizată provoca teamă şi revoltă.

Astăzi, mulţi români citesc asemenea ştiri, dau din cap şi trec mai departe. Este omeneşte să te obişnuieşti cu ceea ce se repetă. Devine, însă, periculos atunci când obişnuinţa se transformă în anestezie socială.

Atacul rusesc recent asupra portului ucrainean Orlivka a oprit traversarea cu bacul spre Isaccea. Pentru oamenii care folosesc această rută, războiul a însemnat ore pierdute pe drumuri ocolitoare. Pentru transportatori a însemnat combustibil suplimentar, întârzieri şi bani pierduţi. Iar pentru comunităţile din nordul Dobrogei a însemnat încă o noapte cu explozii şi alerte.

În aceeaşi zi, pe un câmp din Viişoara, din judeţul Vaslui, la sute de kilometri de linia frontului, a fost găsită o dronă avariată, cu încărcătură explozivă.

Frecvenţa acestor incidente ne obligă să privim cu seriozitate spre graniţa de est. Cifrele publicate de MApN nu lasă loc de nepăsare: 133 de atacuri în apropierea frontierei de la începutul războiului, 44 de pătrunderi neautorizate şi 70 de drone sau fragmente identificate, ridicate ori neutralizate. Doar anul acesta au fost consemnate deja 66 de atacuri lângă frontieră şi 25 de pătrunderi neautorizate.

Dragi colegi,

Faptul că ne-am obişnuit cu războiul nu înseamnă că pericolul nu mai bate la uşă.

Le cer tuturor partidelor parlamentare să asumăm un consens naţional în privinţa apărării României. Finanţarea armatei, capacităţile antidrone, protecţia civilă, siguranţa comunităţilor de frontieră şi sprijinul acordat Ucrainei nu pot fi sacrificate pe calcule electorale. Guvernele se schimbă, majorităţile se schimbă, dar un sigur lucru e clar: ameninţările rămân.

România are nevoie, în această sesiune, de un calendar legislativ pentru actualizarea cadrului apărării şi pregătirea populaţiei pentru situaţii de urgenţă. Consensul pe apărare înseamnă continuitate şi control parlamentar, bani cheltuiţi cu răspundere şi proiecte duse până la capăt. Înseamnă să acceptăm că ne pot despărţi opinii, dar fără să punem la negociere siguranţa ţării, interesul naţional. Ca parlamentar liberal, cred că această limită trebuie asumată de fiecare partid democratic.

Vă mulţumesc.