Dezbateri parlamentare

Domnul Mircea Duşa:

De la Grupul parlamentar al PD-L au mai depus declaraţii scrise: domnii Petru Călian, Ioan Holdiş, Riviş-Tipei Lucian, Gheorghe Ciobanu, Zanfir Iorguş, Victor Boiangiu, Cristian Dugulescu - două, Daniel Buda, Clement Negruţ, Leşe Doru Braşoan, Gheorghe Ionescu, Constantin Chirilă, Cornel Ştirbeţ, Răzvan Mustea-Şerban, Trăşculescu Alin.

De la Grupul parlamentar al PNL, are cuvântul doamna deputat Lucia Varga.

Doamna Lucia-Ana Varga:

Guvernarea actuală din România poate fi asemănată, din multe puncte de vedere, cu un tren care merge printr-un tunel fără sfârşit: nu ştim încotro ne îndreptăm, luăm măsurile după instinct şi păreri nefundamentate şi, mai ales, nu vedem ce se întâmplă în jurul nostru. Acesta este motivul pentru care România, deşi ţară membră cu drepturi deplină a Uniunii Europene, este din ce în ce mai puţin racordată la preocupările şi dezbaterile ce au loc în spaţiul european.

Acesta este şi cazul discuţiei privitoare la introducerea în mediu şi în consum a organismelor modificate genetic. În 2009, în urma unei solicitări a preşedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Durao Barroso, 22 din cele 27 de state membre UE au votat împotriva autorizării de produse transgenice, dar discuţia este una mult mai amplă, fiind implicate calcule enorme de ordin financiar şi comercial versus o viziune ecologistă asupra vieţii.

În momentul de faţă, 11 state membre UE doresc interzicerea completă a culturilor pe bază de organisme modificate genetic şi în lipsa unui consens solicită aplicarea principiului subsidiarităţii, astfel încât fiecare stat membru să îşi adopte legislaţia specifică.

În contextul acestui vid legislativ, România a devenit o zonă de experiment pe acest subiect, românii consumând din plin porumb sau cartofi modificaţi genetic, fără ca urmările acestui fapt asupra sănătăţii umane să fie complet cunoscute. De exemplu, un studiu realizat de Universităţile din Rouen şi Caen arată că porumbul modificat genetic MON810, cultivat şi în România, prezintă semne de toxicitate pentru organele interne, rinichi şi ficat, precum şi alte efecte asupra inimii, glandelor suprarenale şi splinei pe animalele testate.

Poate ar fi trebuit să urmăm exemplul Bulgariei, care, în urma unor ample dezbateri publice, este pe cale să introducă un moratoriu care să interzică cultivarea acestor produse în următorii cinci ani, pentru a permite cercetătorilor efectuarea unor studii mai aprofundate în ceea ce priveşte impactul acestor organisme asupra mediului şi sănătăţii umane.

În acest context, îmi este greu să înţeleg tăcerea autorităţilor responsabile, Ministerul Mediului şi Ministerul Agriculturii, care ar fi trebuit până acum să genereze o amplă dezbatere pe acest subiect. Ar trebui să ştim ce organisme modificate genetic se consumă în România, pe ce suprafaţă se cultivă, care sunt acestea, care sunt mecanismele de control şi, mai ales, care sunt efectele asupra consumatorilor.

Nu este de dorit ca o astfel de decizie să fie luată în spatele unor uşi închise, fără o dezbatere publică sau ca urmare a unui lobby sau a unor interese financiare, indiferent din ce direcţie. Poate că mai înţelept ar fi să se spună public care este starea de fapt şi, mai ales, să se încurajeze, din partea statului român, finanţarea unor cercetări serioase în această direcţie, pentru că până atunci vom consuma încrezători produse neetichetate, a căror provenienţă nu o vom cunoaşte şi mai ales nu vom cunoaşte cum ne afectează aceste alimente sănătatea.

Vă mulţumesc.