|
Domnul Ion Bălan: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică se intitulează "Părinţii de serviciu au salarii insuficiente." Asistenţii maternali au o misiune grea în România zilelor noastre, iar soarta copiilor crescuţi şi îngrijiţi de aceştia depinde de puterea de rezistenţă a noilor părinţi. Pentru a creşte un copil, este nevoie de dragoste, dăruire şi pasiune, însă lucrurile devin imposibile în lipsa banilor pentru hrană, haine, cursuri şi alte cheltuieli care apar. În momentul de faţă, un asistent maternal primeşte salariul minim pe economie, iar sumele pentru hrana şi îmbrăcămintea copilului crescut în casă, sunt insuficiente, după părerea mea, în condiţiile creşterii continue a preţurilor la alimente şi servicii, în general. Consider că nu poţi responsabiliza un om 24 de ore din 24, plătindu-l pentru 8 ore şi cu un salariu mult prea mic. Iar ca mine au gândit mai mulţi asistenţi maternali care au ieşit din sistem în ultima perioadă, fiind constrânşi de lipsurile şi de faptul că se chinuiau şi ei, şi chinuiau şi copiii, însă nimic nu poate justifica drama acestor copii abandonaţi a doua oară, de data aceasta de părinţii de serviciu care şi-au pus speranţa că-i vor putea duce până la majorat şi chiar după vârsta de 18 ani. Dacă întregul sistem ar fi regândit, iar sumele alocate acestuia s-ar actualiza periodic, în mod sigur s-ar diminua numărul copiilor din orfelinate şi ar creşte numărul de asistenţi maternali, pentru că sunt foarte multe familii, chiar şi la ţară care ar putea să beneficieze astfel de un loc de muncă, iar copiii, de un cămin în care să crească armonios. În lipsa acestor condiţii, care să-i ajute pe copiii abandonaţi şi pe cei care s-au angajat să-i crească, familiile care îşi asumă această misiune grea fie se luptă cu provocările fiecărei zile şi fac faţă cum pot cheltuielilor, fie abandonează lupta, iar cei mici se reîntorc la orfelinat. Mai există cazul în care asistenţii maternali aleg să-i adopte pe cei mici, renunţând să mai fie dependenţi de sumele şi aşa insuficiente primite de la stat, iar acesta din urmă este cazul fericit, în care ataşamentul dezvoltat este prea mare pentru a se mai putea despărţi familia nou-formată, însă este şi o excepţie, totodată. Aşadar, în preajma discutării în Parlament a noului buget se cuvine să analizăm fiecare sector în parte, cu precădere pe cele mai sensibile, iar copiii abandonaţi reprezintă un capitol aparte, pe care suntem obligaţi să-l gestionăm cu toată atenţia. Vă mulţumesc. Deputat PSD Ion Bălan, Colegiul 4, Tulcea.
|