Dezbateri parlamentare

Doamna Gianina Şerban:

Dau cuvântul domnului deputat Silviu-Octavian Gurlui, din partea Grupului parlamentar AUR.

Şi se pregăteşte domnul deputat Dumitru Ţiplea, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Silviu-Octavian Gurlui:

Stimaţi colegi,

Istoria se repetă.

Din nefericire, folosirea fondurilor publice este una cu foarte mare risipă, din nou.

Ne amintim de perioada 2007-2011, când s-au construit, cu sute de milioane de euro, în atâtea localităţi, în satele, în comunele din România, parcuri sau spaţii, aşa numitele spaţii vezi, care nu au avut niciodată nicio utilitate, cel mult, câte o turmă de animale a reuşit să ajungă în acele spaţii - o risipă totală.

Vedem astăzi, din PNNR, aceeaşi optică, când, în satele unde nu avem drumuri, unde nu avem canalizare, unde sunt atâtea lipsuri, sigur, piste de trotinete, unde sunt bătrâni cu vârste de peste 70-80 de ani, şi este o înghesuială.

Mergem spre Moldova, să vedem ce proiecte mari se fac, în sensul acesta.

În schimb, sunt şcoli din Moldova, spre exemplu, unde nu au săli de sport sau condiţii optime pentru copii şi laboratoare, deopotrivă.

Iată, este un caz în comuna Focuri, din Iaşi, unde copiii nu au un spaţiu de a-şi desfăşura activităţile de sport, ei având singura opţiune de a face sport pe holurile şcolii.

Există un proiect, la nivelul comunei, există proiectul făcut, dar se aşteaptă fondurile. Bineînţeles, fondurile se vor duce într-o parte sau alta a acestei ţări pentru piste de trotinete, aceasta fiind o urgenţă naţională, evident, nu-i aşa? Aşa a fost şi în 2007-2011 şi aşa vin aceste proiecte care sunt recomandate sau sunt sub o cupolă a unor mesaje şi instrucţiuni de bine - nu este aşa?! - din partea altor programe internaţionale, noi spunând: "Da, aşa trebuie".

Este evident că, la nivelul ţării, copiii trebuie să aibă posibilitatea şi trebuie să fie stimulaţi, să aibă resursele pentru a face sport, cu atât mai mult pentru sportul de performanţă, unde suntem atât de deficitari.

Ne-am mândrit cândva cu asemenea nume, dar astăzi nu avem nimic să le oferim. Tot ce se întâmplă în România, în momentul de faţă, este rezultatul unor eforturi proprii ale acestor copii, este rezultatul propriu al părinţilor sau efortul unor categorii de oameni care investesc singuri, statul neavând niciun suport.

De aceea, mesajul meu este unul limpede, clar - ajutaţi şcolile din România, pentru a avea resurse de laboratoare şi resurse pentru activităţi sportive, mai ales pentru resurse necesare sportului de performanţă, în acest caz.

Vă mulţumesc.