Dezbateri parlamentare

Domnul Ioan Oltean:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Silviu Prigoană, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, şi am să fac acum o concesie domnului profesor Vasile Popeangă, domnului deputat din partea Partidului Social Democrat, pentru care grupul parlamentar a comunicat că va depune în scris declaraţia, dar domnia sa insistă să o citească. Sper să nu aibă probleme la nivel de grup.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică de astăzi e puţin înspre agricultură: "Legumele şi fructele româneşti sunt pe cale de dispariţie".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Este toamnă şi mă aşteptam ca zilele acestea să văd pieţele pline de produse agricole. Nu este deloc aşa, produsele sunt puţine şi de proastă calitate. În schimb, la supermarket găsim produse agricole arătoase, importate de pe tot mapamondul.

Oare românul nu mai este în stare să-şi producă singur vinete, ardei, roşii, mere, pere, struguri sau toate legumele şi fructele pe care le-am cunoscut în copilăria noastră? De ce am ajuns să dăm copiilor produse care amintesc numai prin formă, o formă şi ea artificială, ceea ce am primit noi de la părinţi?

Cum este posibil, oare, să nu găsim produse tradiţionale româneşti în galantarele marilor magazine? Nici măcar banalele mere nu mai intră în supermarketuri. Sunt, în schimb, pere din China sau Canada, ardei gras din Statele Unite, roşii din Italia, mere din Polonia, castraveţi din Turcia, usturoi din Ungaria. Tot ce vrei, doar că sunt aduse de aiurea. Iar de la noi... mai nimic în galantare.

În condiţiile crizei economice, când agricultura ar trebui să fie imboldul şi motorul economiei, bani frumoşi ies din ţară în loc să ajungă la ţăranul român şi, prin taxe şi impozite, la statul român. Oare ne permitem să îmbogăţim legumicultorii de aiurea şi să-i lăsăm pe ai noştri să moară? Oare ne permitem să privim nepăsători la stingerea unor meserii tradiţionale şi la dispariţia unor soiuri pentru care odinioară străinii se băteau? Eu cred că nu!

De aceea, consider că este momentul în care trebuie să facem ceva. România are pământ foarte bun, tradiţie şi experienţă. Poate lipseşte doar puţin sprijin pentru ca un fermier să fie mulţumit şi să producă. Întrebaţi orice agricultor de ce are nevoie şi o să vedeţi cât de puţin pretenţios este. Puţină atenţie şi un program coerent în agricultură pot aduce revirimentul unui domeniu pe care ne încăpăţânăm să-l ignorăm.

De partea cealaltă, noi, consumatorii, putem contribui prin solicitarea de produse româneşti acolo unde ne facem piaţa. Cereţi şi îndemnaţi şi pe ceilalţi să consume doar produse româneşti. Sunt mai gustoase decât cele plimbate cu vaporul de la mii de kilometri distanţă şi ne ajută să nu pierdem ceea ce a mai rămas din agricultura românească.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.