Dezbateri parlamentare

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Îi dau cuvântul domnului deputat Aurelian Paul Alecu. Se pregăteşte domnul deputat Adrian Gheorghiu.

Este aici?

Domnul Adrian Gheorghiu (din sală):

Da.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Aurelian Paul Alecu:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Mă îngrijorează - şi cred că nu sunt singurul - perseverenţa cu care unele forţe şi unii oameni politici, lideri de opinie, oameni cu autoritate cunoscută sau recunoscută, depun eforturi care, spre ruşinea lor, nu urmăresc, de fapt, decât o destabilizare perpetuă, permanentă, continuă a societăţii româneşti.

Nu mă refer, în acest cuvânt, decât tangenţial, la liderii marilor centrale sindicale, care nu doresc negocieri decât numai cu Guvernul, chiar dacă sâmburele acestor negocieri ar trebui să se găsească spre altceva, ceea ce se numeşte Patronat, cu Guvernul sau cu un Guvern pe care, înainte de negocieri, îl vrea terorizat sau şantajat, ameninţând cu ieşiri în stradă, cu blocări de şosele, cu organizări de mitinguri permanente, de-acum şi până nu ştiu când, fapt care transmite despre societatea românească, şi în interiorul nostru şi în exteriorul nostru, o imagine pe care nu o merităm.

E adevărat că sunt multe lucruri rele, dar s-au făcut şi câteva lucruri bune şi românul, în general, se bazează pe o vorbă care spune "Cele bune să se adune, cele rele să se spele". Şi noi nu vrem să spălăm nimic!

Esenţa intervenţiei mele, însă, se doreşte a se referi la un personaj politic care, mimând democraţia, urmăreşte, în România, cu totul şi cu totul altceva. Acest personaj politic este Ion Iliescu. Nu e un secret pentru nimeni că nu l-am agreat, nu i-am fost emul sau ucenic şi aş putea să spun că, de la prima sau a doua apariţie a domniei sale pe ecranele televizorului, mie mi-a devenit indezirabil. Să vă spun de ce: pentru că, după câteva apariţii, persoana domniei sale, pentru mine, a fost asimilată cu şarpele care, înainte de a-şi hipnotiza victima, dă din cap, sâsâie, se joacă cu limba sau cu coada, pregătindu-şi atacul mortal sau cu un boxer în ring care, cu joc de picioare, cu joc de umeri, cu deplasări înşelătoare, pregăteşte lovitura decisivă.

Dacă la primul exemplu, şarpele cu broasca sau cu şoarecele, acest fenomen poate fi explicitat şi acceptat, prin ceea ce se numeşte lupta pentru existenţă, într-un domeniu al vieţii, fără logică şi judecată, dacă, într-o confruntare sportivă, sunt permise asemenea metode, pentru că şi acolo există un arbitru, în ceea ce se numeşte viaţa politică, aşa ceva este inacceptabil. Ca un personaj politic de talia lui Ion Iliescu, în România, să sară la gâtul a ceea ce se numeşte putere legitimă în România, cu orice ocazie, să ia în braţe orice aşa-zisă şansă de a reveni la putere, ca să recupereze restul de mandat, pe care domnia sa se consideră îndreptăţit a-l fi avut, luând în braţe orice fenomen social care vine din afară şi, clamând tot timpul...

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Aţi depăşit 3 minute!

Domnul Aurelian Paul Alecu:

... ceea ce se numeşte alegeri anticipate, formări de Guvern, într-un cadru care este cu totul şi cu totul în afara Constituţiei şi a legilor sale, înseamnă că domnul Iliescu vorbeşte una şi gândeşte altceva.

Închei, spunând următoarele cuvinte - români, fiţi atenţi că vi se pregăteşte ceva: vi se pregăteşte un Miloşevici, vi se pregăteşte un pericol, care poate veni de aici, din România, din rândurile noastre şi care estompează complet aşa-zisele pericole care ne sunt prezentate permanent, de cei care se vor, cu orice preţ, ajunşi, cât mai repede, la putere.

Pentru mine, Iliescu înseamnă Miloşevici!

Domnul Petre Ţurlea (din sală):

Ce adânc ai vorbit!

Domnul Sever Meşca (din sală):

Acela ţine la ţara lui, Miloşevici!

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Aţi vorbit 4 minute şi jumătate.

O să vă rog, pe toţi ceilalţi, să vă încadraţi în cele 3 minute, pentru că sunt mulţi înscrişi la cuvânt.