Dezbateri parlamentare

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul Damian Brudaşca:

Bună dimineaţa!

Domnule preşedinte de şedinţă,

Domnilor colegi,

Îmi voi permite să mă refer astăzi la proiectul de investiţii de la Roşia Montană privind concesionarea şi exploatarea zăcămintelor de argint şi aur din această zonă. Această investiţie presupune exploatarea şi valorificarea celui mai important zăcământ auro-argintifer din România, principala sursă de existenţă a locuitorilor din zonă.

O investiţie cu 80% capital străin şi cu tot atâtea procente care vor reveni părţii străine din profit, făcută pe o resursă naturală care aparţine în totalitate statului român nu poate fi benefică pentru România. Înainte de a se lua o decizie finală trebuie să se cîntărească bine interesul statului; pe de o parte, să se aprecieze valoarea patrimoniului istoric naţional, a zăcământului, a terenurilor şi construcţiilor aferente, impactul asupra mediului şi valoarea metalelor care ar reveni părţii străine, iar pe de altă parte valoarea netă a metalelor ce revin părţii române.

Să vedem cine este firma investitoare, ce credibilitate are pe plan internaţional şi de ce potenţial economic dispune. Gabriel Resources Ltd. este înregistrată în Chanel Islands Oak Walk, zonă de tip off-shore, paradis fiscal. Înregistrarea ei ulterioară la alte adrese – în Canada, Anglia – ridică deja semne de întrebare.

Preşedintele Vasile Frank Timiş a emigrat acum circa 20 de ani şi nu se bucură de credibilitate în lumea oamenilor de afaceri din marile companii miniere, fiind, între altele, arestat în Australia pentru trafic de droguri.

Compania Gabriel Resources Ltd. nu dispune de fondurile băneşti necesare demarării investiţiei. Toate studiile de fezabilitate întocmite până acum - ale căror principali indicatori tehnico-economici sunt destul de atractivi – sunt menite să atragă surse de finanţare de la bursele din Vancouver, Toronto sau Londra. Până în prezent, nici o mare companie minieră n-a fost atrasă, însă, de această investiţie. Cauzele principale le constituie conţinutul mic al zăcământului şi lipsa informaţiilor legate de costurile sociale şi de mediu. Toate aceste companii cunosc foarte bine legislaţia europeană în probleme de mediu şi nu riscă să-şi păteze imaginea.

Şi Statul Român, dacă doreşte să între în Uniunea Europeană, ar trebui să respecte întru totul Directivele C.E.E. pe probleme de mediu şi să analizeze cu foarte multă precauţie acest proiect de investiţii.

La solicitarea Asociaţiei Alburnus Major din Roşia Montană s-a primit răspuns din partea comisarului pe probleme de mediu de la Uniunea Europeană. Acesta recomandă multă prudenţă în abordarea investiţiilor cu impact major asupra mediului şi aminteşte catastrofa ecologică produsă de firma australiană "Esmeralda" la Baia Mare, în urma căreia Statul Român este obligat să plătească Ungariei despăgubiri de 104,1 milioane de dolari.

Statul Român, prin Guvern şi instituţiile subordonate acestuia, reprezintă cel mai important sprijin pentru Gabriel Resources Ltd. Astfel se explică multitudinea de avize şi acorduri, mergând până la licenţa de exploatare pe care aceasta le-a obţinut cu rapiditate. Şi totul se petrece fără consultarea populaţiei, soarta acesteia fiind lăsată în mâinile firmei străine.

Avem impresia că nimeni nu cunoaşte – sau nu vrea să cunoasc㠖 ce înseamnă o astfel de exploatare şi care sunt urmările ei în domeniile economic, social şi de mediu. Despre binele oferit oamenilor de această investiţie sunt puţine de spus. Chiar şi mult trâmbiţata lozincă a locurilor de muncă pică, pentru că o astfel de exploatare minieră, cu tehnologie de vârf şi complet automatizată, nu necesită mai mult de 350 până la 400 de angajaţi.

Studiile de fezabilitate întocmite ascund informaţii privind numărul de personal necesar în timpul exploatării. Astfel, nu se vorbeşte nimic despre strămutarea a 900 de gospodării, respectiv 2000 de oameni, şi distrugerea a cel puţin 1.600 de hectare. Starea locuitorilor din zonă este tensionată. Nu se ştie când, cine, cu ce şi unde se mută. S-au întronat toate fenomenele caracteristice corupţiei: mita, traficul de influenţă, şantajul şi intimidarea populaţiei.

Acţiunea are un impact major asupra stării de sănătate a oamenilor, impact deosebit de nociv de şi de lungă durată asupra tuturor factorilor de mediu. Pe lângă cele 1.600 de hectare selenizate, foarte multe alte zeci de hectare de terenuri agricole aflate în zona de influenţă a exploatării vor deveni slab productive, sau chiar neproductive. Se vorbeşte de asemenea despre praful cu suspensii de elemente nocive în atmosferă, rezultat în urma exploziilor din carieră şi a noxelor emise de uzina de preparare, uzina metalurgică şi iazul de decantare, poluarea apelor de la suprafaţă, atât cu depunerile de noxe din atmosferă, cât şi cu cianuri şi ioni de metale grele, devenind probabile accidente, ca şi acela de la iazul de decantare de la Baia Mare sau Roşia Poieni. Apoi, trebuie avute în vedere zgomotele şi vibraţiile produse peste limitele admisibile care se vor simţi şi vor tulbura liniştea locuitorilor din vecinătatea exploatării şi chiar din localităţile limitrofe. Un eventual accident produs la iazul de decantare ar putea duce la distrugerea oraşului Abrud şi a numeroase altor localităţi situate în aval de acesta. Astfel de exploatări, peste tot în lume, au mutilat relieful, au creat mari dezechilibre în viaţa faunei şi florei, fostele lor amplasamente fiind zone pustiite.

Sper ca acest mesaj, care reprezintă expresia îndurerată a celor care nu sunt luaţi în considerare de către guvernanţi, să ajungă în sfârşit la urechile celor care sunt chemaţi să decidă în interesul poporului român şi al locuitorilor din zona Apusenilor, şi nu împotriva acestora.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.