Dezbateri parlamentare

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Doamna deputat Cristina Pocora.

Doamna deputat, aveţi microfonul.

Doamna Cristina-Ancuţa Pocora:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Cifrele domnului Ponta - 42 lei/lună alocaţia pentru copii sau cum să-ţi baţi joc de viitorul României".

Stimaţi colegi,

Lipsa de respect, de comunicare şi absenţa politicilor publice în guvernarea PSD, condusă de domnul Victor Ponta, m-au detereminat, aşa cum vă spuneam încă de săptămâna trecută, în iniţierea unui demers parlamentar mai amplu, demers în cadrul căruia am promis să vin săptămânal în faţa dumneavoastră pentru a vorbi despre cifre şi date statistice care arată realitatea în care trăiesc categorii sociale importante: tineri, angajaţi, copii, familie, pensionari, bolnavi.

Dacă săptămâna trecută, am abordat subiectul şomajului în rândul tinerilor, şomaj real nu statistic, care a ajuns la un procent colosal în ţara noastră - aproximativ peste 40%, astăzi vă prezint date legate de nivelul alocaţiei de stat şi de necesitatea creşterii cuantumului acesteia, lipsa de măsuri însuşită de domnul Victor Ponta demonstrând clar faptul că acesta nu a înţeles că cea mai importantă categorie sunt copiii şi tinerii, ei reprezentând viitorul României.

Din păcate, în România, nivelul alocaţiei de stat pentru copii, de 42 lei pe lună, nu a fost actualizat din luna ianuarie 2009, deşi indicele preţurilor de consum a crescut cu peste 20 de puncte procentuale. Astfel, cercetările demonstrează că, în prezent, în ţara noastră, creşterea şi educarea copilului necesită cheltuieli ce depăşesc bugetul mediu al unei familii.

Stimaţi colegi, vorbim despre 3,6 milioane de beneficiari ale căror necesităţi sunt neglijate constant.

Comparativ cu alte ţări din Uniunea Europeană, cuantumul alocaţiei în România este net inferior. Astfel, în Austria, de exemplu, cuantumul creşte în funcţie de vârstă. Acesta poate pleca de la 105 euro şi ajunge până la 152 euro, iar pentru familiile cu doi copii, cuantumul creşte cu 12,8 euro pe lună. În Irlanda şi Danemarca, pentru primul şi al doilea copil, alocaţia plătită de stat este de aproximativ 150 de euro, iar pentru următorii copii, alocaţiile cresc la 180 de euro, realizându-se astfel o bunăstare a familiei şi o stabilitate demografică. Exemplele pot continua, însă am să mă rezum la faptul că, la nivelul Uniunii Europene, media alocaţiei de stat pentru copii este de 210 euro, în timp ce, în România, alocaţia unui copil nu depăşeşte 9 euro, cifră care plasează ţara noastră în coada listei la nivel mondial.

Stimaţi colegi, cum putem să ne închipuim că nevoile unui copil pot fi satisfăcute cu 9 euro pe lună? Cum îşi poate domnul Ponta închipui că ne putem încadra în aceşti bani, când vine vorba despre costul hranei, al rechizitelor, al medicamentelor, al îmbrăcămintei sau al oricăror produse sau articole necesare creşterii şi îngrijirii copiilor?

Consecinţele sunt însă şi mai grave. Mă refer în primul rând la scăderea demografică, căci simţindu-se în nesiguranţă, mulţi dintre părinţi aleg să nu mai aducă pe lume copii, neputând să le asigure acestora un trai decent. Astfel se face că, la nivelul anului 2014, s-a înregistrat cel mai mic număr de naşteri, acesta fiind al 23-lea an consecutiv de declin demografic. De altfel, potrivit unui raport ONU, intitulat "Perspective demografice mondiale, revizuirea din 2012", ţara noastră se va confrunta cu una dintre cele mai mari scăderi a populaţiei până în 2050, de peste 15%.

Din acest motiv, domnule Ponta, trebuia să priviţi alocaţia pentru copii nu doar ca mijloc de realizare a politicii de protecţie socială, ci ca unul de realizare a politicii demografice. Trebuia să găsiţi metode de stimulare a natalităţii în rândul claselor mijlocii şi cu un nivel al veniturilor superioare, unde aceasta este deficitară, prin deduceri fiscale inteligente, deoarece creşterea mai accentuată a prestaţiilor sociale pentru familiile nevoiaşe duce la stimularea natalităţii în zonele sărace ale societăţii. În ţara noastră însă politicile de orice fel lipsesc cu desăvârşire, iar lipsa de sprijin financiar de orice fel a condus la o gravă scădere a populaţiei.

O altă consecinţă gravă a lipsei de măsuri de protecţie socială este abandonul şcolar, un fenomen serios şi larg răspândit pe care îl regăsim şi din cauza faptului că mulţi dintre părinţi nu reuşesc să-şi mai susţină copiii în şcoli. Sumele acordate în prezent sunt derizorii, mai ales că întreţinerea unui copil la şcoală presupune cheltuieli din ce în ce mai mari, aceste cheltuieli crescând mult mai mult decât veniturile medii pe familie, acestea din urmă fiind pentru o mare parte a populaţiei la limita condiţiilor de subzistenţă.

Nu spune nimeni, domnule Ponta, că trebuie să măriţi cu sume ce nu pot fi susţinute din punct de vedere bugetar, alocaţiile de stat, însă acum trebuia să generaţi şi să asistăm la discuţii articulate despre strategiile de protecţie socială şi stimulare a natalităţii.

Nu aţi înţeles până în acest moment că protecţia socială a copilului nu poate fi asigurată decât în mică măsură prin alocaţia pentru copii. Copilul trăieşte în familie, iar ca să-l protejezi pe el trebuie să-i protejezi familia. Pentru asta, este nevoie de o strategie complexă a protecţiei sociale, care să aibă în centru familia, şi nu persoana. Pentru asta, dumneavoastră, domnule Ponta, dumneavoastră, doamnă Rovana Plumb, trebuia şi trebuie să aveţi viziune, dorinţa de a face ceva pentru viitorul României şi, nu în ultimul rând, ar trebui să aveţi suflet.

Eu, Cristina Pocora, deputat PNL Colegiul nr. 1 Feteşti-Ţăndărei Ialomiţa, susţin copiii, şi nu baronii.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc.