|
Doamna Marioara Nistor: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Stimaţi colegi, Declaraţia politică se intitulează: "Prevenţia în sănătate se face doar prin educaţie!" Voi aborda în această săptămână un subiect care a fost intens dezbătut şi care a creat disensiuni la nivelul clasei politice, dar şi al societăţii româneşti. Mă refer la proiectul iniţiat de colegii de la PNL, referitor la prevenţia medicală. Am preferat să nu fac niciun comentariu, până la acest moment, pentru a mă informa cu privire la acest proiect. Înainte de a ne exprima în privinţa unei iniţiative, trebuie să cunoaştem toate detaliile. Ideea de a realiza programe prin care să fie încurajată prevenţia în România este una foarte bună, pentru care UNPR a militat, deoarece un popor sănătos este unul puternic. Cultura prevenţiei în România este, din păcate, deficitară, românul alegând să meargă la doctor doar atunci când nu mai poate. Aşadar, o legislaţie care să reglementeze un sistem naţional de prevenţie medicală ar fi un lucru lăudabil. Problema este atunci când, din prea mult exces de zel sau din alte considerente, lucrurile merg prea departe. Ideea de a alătura sancţiunile în aceeaşi legislaţie în care vorbeşti despre prevenţie este un lucru de neînţeles. Sau, dacă tot îţi propui acest lucru, se poate face într-un mod mai clar şi mai uşor de înţeles. Nu pot să leg prevenţia de sancţiune. Prevenţia, în sine, este o activitate, nu o structură. Vorbim de prevenţie. Prevenţia o putem face prin educaţie. Nu putem cere sancţiuni pentru cetăţenii dintr-un sat izolat. Ar trebui să ne gândim, cu precădere, la ceea ce putem face cu acei oameni dintr-un sat izolat sau cei care n-au această educaţie a prevenţiei. Pentru ei trebuie să venim cu soluţii, deoarece nu poţi cere să se trateze, atâta timp cât nu au acces la un sistem medical de bază. Scopul este nobil, dar, în conţinut, lăsând la o parte prevenţia, este vorba de înfiinţarea unei agenţii noi, care goleşte de conţinut Ministerul Sănătăţii. Aşa cum reiese din text, care în marea lui majoritate nu vorbeşte despre prevenţie, e vorba de înfiinţarea unei agenţii naţionale care preia direcţiile judeţene de sănătate publică de la Ministerul Sănătăţii. Dincolo de partea de lozinci, că ar fi bună prevenţia, educaţia, cu care suntem perfect de acord, în legea aceasta nu despre acest lucru e vorba, din păcate. În loc să tratăm problema prevenţiei, lucrurile se împotmolesc la crearea unei agenţii sau impunerea unor sancţiuni. Vreau să vă spun că nu poate fi aplicată o astfel de lege, aşa cum arată ea astăzi, într-o ţară ca România de mâine, sau de anul viitor, sau de peste doi ani, pentru că pacienţii care au cancer, dacă sunt cu adevărat depistaţi în stadii înaintate ale acestei boli, nu pot plăti suma aferentă tratamentului, deoarece trăim într-o realitate dură: românii nu au bani. Prevenţia înseamnă educaţie, iar educaţia necesită timp. Stadiile avansate ale unei boli înseamnă că omul acela are o problemă cât casa. Dacă îi mai dăm în cap şi spunem că de mâine trebuie să plătească şi tratamentul, atunci l-am omorât total. Înainte de a veni cu sancţiuni pentru pacienţii care nu se prezintă la medic, autorităţile şi, implicit, Parlamentul trebuie să le facă acestora un cadru favorabil, adică, mai pe scurt, să le punem la dispoziţie infrastructura medicală necesară pe care să o dezvoltăm în toată ţara. O altă problemă care ar trebui să ne preocupe este cea legată de medici. Noi ar trebui, întâi de toate, să încurajăm prezenţa medicilor...
|