Dezbateri parlamentare

Domnul Florin Iordache:

În continuare, doamna Oana Bîzgan.

Se pregăteşte domnul Biro Istvan, de la UDMR.

Domnul Korodi Attila a depus în scris.

Doamna Oana-Mioara Bîzgan-Gayral:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colege,

Dragi colegi,

Ziua Internaţională a Copiilor Victime ale Agresiunii, iniţiată de Organizaţia Naţiunilor Unite, este marcată pe 4 iunie. Ea este marcată pentru a atrage atenţia asupra impactului devastator al abuzurilor fizice, mentale şi emoţionale asupra copiilor. Această zi ne reaminteşte că peste tot în lume copiii suferă din cauza diferitelor forme de abuz, iar menirea noastră este să luptăm şi să protejăm drepturile fiecărui copil.

De cele mai multe ori, abuzul suferit în copilărie îşi arată efectele şi când copilul devine adult. Conform unor adrese formulate către toate cele 47 de DGASPC-uri din ţară, anul trecut au fost înregistrate 17.313 sesizări de abuzuri asupra copiilor, iar în primele luni din acest an numărul sesizărilor depăşea deja 1.500. Dintre acestea, 9.019 cazuri au fost confirmate. Iar aceste cifre reflectă însă doar parţial realitatea. Încă există multe situaţii în care abuzurile nu sunt reclamate, din diverse motive, iar acesta este un aspect pe care trebuie să-l luăm în considerare şi să-l corectăm.

Personalul medical, cadrele didactice, poliţiştii sau asistenţii sociali pot semnala şi se pot autosesiza în situaţiile care relevă un act de violenţă asupra unui copil, fie că această violenţă este fizică, emoţională sau sexuală. Sesizările din partea profesioniştilor pot schimba viaţa şi viitorul a mii de copii abuzaţi anual în România.

Pe lângă abuzurile din familie, copiii pot suferi şi din cauza fenomenului de bullying din cadrul şcolii sau din lumea virtuală. Copilul este etichetat, tachinat, batjocorit, în cercul său de cunoştinţe sau de către colegi. Uneori aceste tachinări se transformă în îmbrânceli sau chiar în atacuri fizice. Este o realitate care se întâmplă astăzi, aici, în România. Nedepistat la timp, bullyingul poate lăsa traume şi repercusiuni ireversibile asupra adaptabilităţii copilului în societate.

Aceştia sunt oamenii care vor construi România, după noi.

Avem responsabilitatea şi avem puterea de a crea servicii necesare pentru reabilitarea copiilor care au căzut victime ale abuzurilor. Putem interveni pentru a informa şi educa copiii, părinţii cadrele didactice şi toţi ceilalţi actori implicaţi în ceea ce priveşte abuzurile asupra minorilor. Avem mijloacele pentru a dezvolta campanii de prevenţie a oricărei forme de abuz, fie că vorbim despre bullyingul din şcoli, online, cât şi a situaţiilor de abuz sau neglijare.

Fiecare dintre noi trebuie să fie conştient că raportarea cazurilor de abuz este extrem de importantă pentru viaţa unui copil. Dar şi acţiunile de prevenţie pot face diferenţa, de multe ori, între viaţă şi moarte.

Vă mulţumesc.

Oana Bîzgan, deputat independent.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc.