Dezbateri parlamentare

Domnul Cătălin Drulă:

Domnule deputat Mircea Fechet, aveţi cuvântul.

Şi se pregăteşte domnul deputat Daniel Gheorghe.

Domnul Mircea Fechet:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Rolul nostru, ca parlamentari, este să facem ca statul să lucreze pentru oameni şi nu împotriva lor. În Sănătate, România trăieşte un paradox: spitalele publice ţipă după profesionişti, iar sistemul îi ţine pe medicii tineri la uşă.

La finalul facultăţii, medicii depun Jurământul lui Hippocrate şi promit să pună pacientul pe primul loc. Iar statul ar trebui să facă acelaşi lucru cu ei.

Astăzi, însă, sistemul îi tratează pe mulţi dintre cei mai bine pregătiţi tineri ca pe o problemă administrativă. A recunoscut-o recent chiar ministrul sănătăţii, care a spus că "Noi producem de trei ori mai mulţi rezidenţi decât putem include în sistem, pentru că cifrele de şcolarizare au scăpat de sub control în ultimii 5 ani." - a spus Alexandru Rogobete. Consecinţa e dură şi absurdă: din aproximativ 10.000 de tineri care au dat rezidenţiatul anul trecut, doar jumătate lucrează acum într-un spital. Nu e vina lor că România le trânteşte realitatea în faţă şi îi goneşte peste graniţă.

După trei, cinci sau şapte ani de muncă pe brânci, examene, gărzi, evaluări continue, un medic devine specialist. Are diplomă, are drept de liberă practică şi parafă. Şi apoi... caută de lucru. Stă luni întregi fără un post, uneori fără niciun venit, într-un sistem public care duce lipsă cronică de medici buni. E o risipă de inteligenţă, de vocaţie şi, da, şi de bani publici - pentru că formarea unui singur medic român costă statul peste 100.000 de lei.

Dragi colegi,

Profesia de medic nu e una comodă, e un test zilnic de rezilienţă fizică şi psihică. Şi nu poţi cere dedicare totală şi, în acelaşi timp, să împingi oamenii la uşa şomajului. Nu poţi vorbi despre respect pentru Sănătate, dar să îi umileşti pe cei care o ţin în viaţă.

E adevărat că s-au făcut paşi mari ca medicii specialişti să rămână în România. Iar datele de la INS arată limpede: de şapte ani, numărul medicilor din ţară creşte constant. Şi e un semn bun, dar insuficient.

Avem nevoie de o regulă dreaptă în acest sistem încă strâmb. Iar propunerea mea este ca medicii care devin specialişti să îşi poată alege spitalul unde vor să profeseze în funcţie de rezultatul obţinut la examenul de specialitate şi de evaluările din rezidenţiat. Criteriul să fie exclusiv competenţa. Nu pile, nu relaţii, nu telefonul care sună pentru cine trebuie! Cu 10 posturi pe ţară rezervate, anual, pentru cei mai buni medici care au finalizat rezidenţiatul, Sănătatea ar putea câştiga competenţă pe termen lung.

Pentru că României îi trebuie medici buni în spitalele publice, iar medicii au nevoie de respect.

Vă mulţumesc.

Domnul Cătălin Drulă:

Vă mulţumesc.