Dezbateri parlamentare

Domnul Dumitru Chiriţă:

"Pactul Ribbentrop-Molotov‚ în varianta modernă"

Într-o declaraţie mai veche arătam care este deviza politică a "tătucului" Băsescu, inspirată din celebra maximă atribuită lui Ludovic al XV-lea "După mine, potopul". Remarc faptul că în timpul scurs "marele cârmaci" nu numai că nu a reuşit să îndrepte corabia naţională spre ape mai liniştite, ci, dimpotrivă, face "totul" ca ea să eşueze.

În furia sa distrugătoare, regimul Băsescu-Boc nu s-a limitat la tăieri de pensii, salarii, la închideri de spitale şi şcoli. După ce le-a distrus românilor prezentul, marele gânditor de la Cotroceni şi-a zis că totuşi poporul român şi-ar putea reveni din prăpastia în care l-a aruncat. Pentru a le refuza şi posibilitatea de a spera în ziua de mâine, Boc şi Băsescu au găsit soluţia "genială" - să amaneteze şi viitorul românilor. Acest lucru a fost realizat prin împrumuturi masive, de ordinul zecilor de miliarde de euro, contractate nu pentru investiţii (care ar fi putut, eventual, ajuta la rambursarea creditelor), ci pentru plata obligaţiilor curente, o mare parte ajungând la clientela "portocalie", prin intermediul achiziţiilor publice cu "dedicaţie".

Bătându-se cu pumnul în piept "că nu sunt bani", Băsescu şi Boc au "uitat" de miliardele de euro puse la dispoziţia României, cu titlu gratuit, de către Uniunea Europeană. Rata de absorbţie a acestor fonduri este catastrofală, iar lucrurile nu se vor ameliora în viitor, deoarece Bruxelles-ul, exasperat de incapacitatea României, va redistribui fondurile, atât de necesare în această perioadă de criză, altor state capabile să le cheltuiască.

Este evident că alianţa aflată la putere preferă să se împrumute de la FMI şi Banca Mondială pe dobânzi mari, decât să întocmească proiecte viabile pentru atragerea fondurilor nerambursabile. Aceasta şi pentru că banii veniţi de la FMI, Banca Mondială şi de la bugetul de stat sunt mai uşor de fraudat decât cei acordaţi în mod gratuit de către UE.

În voinţa sa de a distruge şi viitorul copiilor şi nepoţilor noştri, "marinarul" Băsescu a mai făcut un pas, odată cu aderarea (promisă) la noul acord interguvernamental promovat de "cuplul Merkozy". Nu vreau să discut aici despre utilitatea acestei adeziuni pentru România. Sunt persoane mult mai calificate care o pot face. Însă, ca orice cetăţean, nu pot să nu îmi pun câteva întrebări despre ce înseamnă concret acest nou tratat. Faptul că acest Pact de stabilitate economică propus de "cuplul franco-german" a fost mai degrabă impus de către marele cârmaci, fără ca noi să fim consultaţi.

Deşi aceste reguli se adresau în principal statelor din zona euro, frica de o Uniune în două sau chiar trei viteze, le-a "obligat" pe celelalte state membre, 25 la număr, cu excepţia notabilă a Regatului Unit şi a Cehiei, să anunţe participarea lor la acest nou act european.

Consider că asemenea documente pot fi adoptate doar în măsura în care există o dezbatere reală între sindicate, patronate, Camera de Comerţ, precum şi alte instituţii care sunt preocupate de economia ţării şi să reliefeze avantajele pe care le-ar avea România, în acest sens.

Salut atitudinea reprezentanţilor Regatului Unit şi ai Cehiei de a nu semna acest pact fără a consulta populaţia şi societatea civilă din ţările lor, arătând astfel că le pasă de cetăţenii lor. Ca la noi la nimeni, Preşedintele a semnat acest pact fără a consulta poporul, precum şi societatea civilă. În acest sens, consider că acest angajament este al lui Băsescu şi familiei lui.

Ceea ce mă miră (sau nu) este faptul că Băsescu "s-a aruncat cu capul înainte", anunţând că România va ratifica noul acord, înainte ca să se ştie exact ce va cuprinde.

Aş fi dorit ca Băsescu să nu se fi comportat ca un fanariot, confundând ţara cu moşia sa, şi să fi provocat o veritabilă dezbatere pe această temă, înainte de a oferi acordul României, pentru că "tătucul" nu a amanetat viitorul copiilor lui, bine asigurat de "vânzările anterioare", ci pe cel al copiilor şi nepoţilor noştri.

Analizând prestaţia preşedintelui, ne dăm seama că această atitudine este normală pentru el, singurul deţinător al adevărului absolut, restul turmei neştiutoare având doar "dreptul" de a recunoaşte "geniul conducătorului iubit".