Dezbateri parlamentare

Doamna Maria Stavrositu:

A doua declaraţie: "Patrimoniul industrial - distrugere sau restaurare?"

Stimată doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

În perioada 20-22 septembrie 2012 am participat la lucrările Comisiei pentru cultură, ştiinţă, educaţie şi media - Subcomisia pentru cultură, diversitate şi patrimoniu din cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei ce a avut loc în Slovenia, la Ljubljana.

Subiectul central pe agenda întâlnirii a fost patrimoniul industrial, schimbându-se opinii cu privire la: percepţia asupra conceptului de patrimoniu cultural, respectiv scopul său; aspecte referitoare la stadiul actual al patrimoniului cultural la nivelul Europei; bune practici şi studii de caz privind reabilitarea patrimoniului industrial; corelaţia între patrimoniul industrial şi ecologie (depoluarea zonelor industriale şi reabilitarea din perspectivă ecologică); necesitatea investiţiilor şi parteneriatelor în vederea proiectelor de reabilitare; criteriile UNESCO şi cele naţionale în asigurarea protecţiei patrimoniului industrial.

Permiteţi-mi să reproduc un fragment extrem de relevant în definirea şi înţelegerea importanţei acestui concept. Este, în fapt, un extras din declaraţiile participanţilor în preambulul Congresului TICCIH - Comitetul Internaţional pentru Conservarea Patrimoniului Industrial, ce a avut loc la Moscova în anul 2003: "clădirile şi structurile construite pentru activităţi industriale, procesele şi uneltele folosite, oraşele şi peisajele în care sunt amplasate, împreună cu manifestările lor tangibile sau intangibile sunt de o importanţă fundamentală. Ele trebuie studiate, istoria lor trebuie predată, înţelesul şi semnificaţia lor trebuie demonstrate şi subliniate în ochii opiniei publice, iar exemplele cele mai semnificative şi caracteristice trebuie identificate, protejate şi întreţinute, în sensul Chartei de la Veneţia, spre folosul prezentului şi viitorului".

România este depozitarul unui important patrimoniu industrial, construit sau mobil, semnificativ pentru estul Europei dar, din păcate, preocupările şi reuşitele în reabilitarea acestuia sunt destul de ineficient coordonate.

Din nefericire, politica de protejare a monumentelor industriale şi culturale este considerată neconvenabilă de către mulţi investitori. în multe situaţii, normele şi prevederile care protejează patrimoniul industrial şi cultural al României, sunt împinse către limita legalităţii şi aceasta din cauza exercitării într-un mod defectuos a actului administrativ de către mai multe administraţii publice locale din România.

Vă mulţumesc.