Dezbateri parlamentare

Domnul Ioan Oltean:

Îl invit pe colegul dumneavoastră, Cătălin Drăguşanu să-şi prezinte declaraţia politică şi o rog pe doamna doctor Camelia Bogdănici, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, să se pregătească pentru a urma la microfonul Camerei Deputaţilor.

Stimate coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile-Cătălin Drăguşanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia politică este intitulată "Febra aurului".

La 15 ani de la începerea explorărilor aurifere în Roşia Montană, astăzi ne aflăm într-o nouă fază a acestui proiect, şi anume demararea exploatării. Guvernul a aprobat proiectul de lege ale cărui principalele măsuri sunt:

- participaţia indirectă a statului român urmează să ajungă la 25%;

- redevenţa minieră aplicabilă proiectului minier va creşte de la 4% la 6%.

La Roşia Montană se face minerit de peste 2000 ani. Au exploatat resursele existente toţi strămoşii noştri şi este normal să o facem şi noi, mai ales într-o perioadă economică nu tocmai fericită. Înţeleg raţiunile economice, dar nu înţeleg determinarea de a ieşi în pierdere când eşti proprietarul celui mai mare zăcământ de aur din Europa! Adică statul român nu este nici măcar partener egal cu firma canadiană? De ce nu putem negocia o situaţie win-win? De ce nu 50%-50%, noi cu aurul, ei cu tehnologia, dacă tot dorim să punem în aplicare acest proiect?

Din măsurile proiectului de lege aprobat de Guvern reiese ceva de genul: daţi-ne resursele voastre şi vă lăsăm să munciţi pentru noi!

Proiectul constă în deschiderea celei mai mari exploatări aurifere la suprafaţă dinEuropa princianurare şi va cuprinde patru cariere deschise şi o uzină de prelucrare cu cianuri a aurului şi argintului, precum şi un iaz de decantarea substanţelor chimice cu o suprafaţă de circa 400 hectare.

De altfel, din punct de vedere tehnologic, nici nu putem vorbi de un "proiect minier", ci mai degrabă asistăm la un proiect industrial - apropiat industriei materialelor de construcţii - întrucât operaţia de extragere a minereului aurifer nu se face prin metode clasice de către mineri, ci direct, la suprafaţă, prin dislocarea muntelui, urmată de transportul şi concasarea minereului aurifer şi separarea aurului princianurare în recipiente speciale.

Prin acceptarea unui astfel de "parteneriat" România nu face altceva decât să-şi arate neputinţa de a-şi gestiona propriile resurse şi de a deveni independentă cu adevărat. România ar putea pune la punct un program de tehnologizare şi de exploatare pe cont propriu a acestor resurse, ce-i drept, necesită un pic de timp şi fonduri. De asemenea, s-ar putea apela la metodele tradiţionale de minerit, asta asigurând locuri de muncă pentru o perioadă mai mare de timp, iar efectele dăunătoare ar fi mai mici.

Dar cred că cineva se grăbeşte, de aceea se apelează la metode rapide: decopertare şi cianurare. În această situaţie, trebuie să ne asumăm responsabilităţile ce rezultă din exploatarea metalelor nobile prin această metodă şi mă refer aici la execuţia, exploatarea, închiderea şi monitorizarea imensului iaz de decantare ce va rezulta în urma proiectului industrial Roşia Montană. La baza acestei afirmaţii se află starea celor peste 32 de iazuri de decantare asociate exploatărilor miniere aflate în judeţele Maramureş, Harghita, Suceava, Bistriţa-Năsăud, Braşov, necorespunzător întreţinute din lipsa alocării de fonduri.

Să ne amintim tragicul accident din ianuarie 2000, când barajul iazului de decantare al societăţii Aurul SA a cedat, deversând 100.000 de metri cubi de ape contaminate cu cianuri (aproximativ 100 de tone de cianuri) peste câmpuri şi în sistemul hidrografic local, afectând râurileSăsar,Lăpuş,Someş,TisaşiDunăreînainte de a ajunge laMarea Neagră. Au fost afectate sursele de apă din trei ţări, România, Ungaria şi Iugoslavia, afectând milioane de locuitori. Sute de tone de peşte mort au fost colectate din apele râurilor poluate. Mii de păsări au murit din cauza cianurii deversate. Accidentul a fost unul dintre marile dezastre ecologice dinEuropade dupăCernobîl.

Compania australiană Esmeralda Exploration, cu care statul român a înfiinţat societatea Aurul SA, promitea că iazul de decantare va fi monitorizat corespunzător şi nimic rău nu se va întâmpla, dar dezastrul ecologic s-a produs şi nici în ziua de astăzi nimeni nu a fost tras la răspundere pentru asta.

Pe acelaşi model, astăzi, compania Gabriel Resources, canadiană, de data aceasta, promite românilor avantaje nemaipomenite. În acelaşi fel, promite că va întreprinde conservarea, amenajarea şi revitalizarea patrimoniului cultural, va asigura protecţia mediului şi eliminarea poluării istorice, va contribui la dezvoltarea economică şi culturală durabilă a comunităţii din Roşia Montană.

În realitate, nu exista aşa ceva: un proiect de o asemenea anvergură, care va şterge de pe harta României patru din munţii săi, lăsând în loc cratere imense şi un monstruos iaz de decantare a apelor cu cianuri, va aduce cu el şi următoarele efecte negative:

• poluarea aerului;
• poluarea apelor de suprafaţă şi subterane;
• poluarea solului;
• afectarea habitatelor naturale, vegetaţie şi faună;
• modificarea folosinţelor şi a regimului proprietăţii terenurilor, dezafectări şi strămutări;
• afectarea surselor locale de alimentare cu apă;
• efecte psihologice asupra comunităţilor umane.

În ultimele zile am primit peste 2200 de emailuri cu diverse titluri cum ar fi: "Nu proiectului Roşia Montană"; "Votul tău poate salva Roşia Montană"; "Salvaţi Roşia Montană"; "Votaţi în numele nostru şi al copiilor noştri, vă rugăm să votaţi conştient" sau "Nu vă jucaţi cu soarta noastră şi a copiilor noştri". Nici măcar un singur email din cele care au venit nu a prezentat avantajele şi nu a susţinut acestui proiect, şi asta dintr-un singur motiv: sunt neglijabile în raport cu impactul general.

În prima sesiune parlamentară am fost solicitat să iau atitudine şi în cazul altor proiecte legislative, cum ar fi: "Legea retrocedărilor", "Legea apiculturii", "Legea geodezilor", "Legea animalelor fără stăpân", "Codul silvic", "Actele de identitate biometrice", unele din ele fiind încă în circuitul Parlamentului, dar în nici unul din cazurile enumerate mai sus nu s-a pus atâta patimă şi nu s-au făcut atâtea eforturi câte s-au făcut şi se fac pentru blocarea proiectului Roşia Montană... şi pe bună dreptate!

Personal nu voi susţine acest proiect în forma actuală!

Vă mulţumesc.

Cătălin Drăguşanu, deputat de Neamţ.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, mulţumim şi noi pentru declaraţia prezentată.