Dezbateri parlamentare

Domnul Ciprian-Constantin Şerban:

Din partea neafiliaţilor, domnul Dănuţ Alenei.

Interveniţi?

Vă rog.

Domnul Dănuţ Aelenei:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi câţiva colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Delăsare sau rea-voinţă".

La sfârşitul anului 1990, România avea o flotă maritimă comercială de 300 de nave maritime comerciale, cu o capacitate de transport de 6.185.000 tdw şi o flotă de pescuit oceanic de circa 100 de nave. Marea majoritate a navelor fuseseră construite în şantierele navale din ţară.

Flota României era a noua din lume. Navrom Constanţa şi IPO Tulcea deţineau toate navele comerciale şi de pescuit oceanic. După aceea, ele s-au divizat în trei societăţi, toate cu capital de stat - Navrom, Romline şi Petromin.

Astăzi, din mândra noastră flotă n-au mai rămas decât feriboturile "Mangalia" şi "Eforie", aflate în conservare, începând cu anul 2009, şi cargoul "Albatros", transformat în navă-laborator. Din flota de pescuit oceanic n-a mai rămas nimic.

Dispariţia flotei româneşti a rămas ca o pată pe obrazul României şi un simbol trist al neputinţei noastre postrevoluţionare.

România, ca stat, nu are nicio navă comercială operaţională sub pavilion românesc. Cu toate că există armatori români care deţin nave, acestea sunt înregistrate sub alte pavilioane, pentru că nu dispun de facilităţi fiscale şi de un cod maritim care să le permită să-şi aducă navele în ţară.

Nu sunt singurul care visează ca pavilionul românesc să fie arborat din nou pe navele comerciale ce străbat mările şi oceanele lumii.

Transportul naval este o afacere mobilă; urmează regimul fiscal cel mai favorabil. Nu este ca un serviciu de la colţul străzii, captiv locului în care stă. Armatorul se duce acolo unde găseşte cea mai favorabilă legislaţie.

Aprobarea pavilionului românesc ar însemna că statul ar avea numai de câştigat. Ţara noastră va fi repusă pe harta statelor care au o flotă maritimă comercială. Va fi un avantaj din punctul de vedere al colectării de taxe şi impozite pentru statul român, dar în acelaşi timp pentru Constanţa, pentru că vor fi create noi locuri de muncă, vor veni noi afaceri în zona portului. Toate companiile care îşi vor înmatricula navele sub pavilion românesc vor dezvolta, pe orizontală, alte tipuri de activităţi economice legate de operarea navelor, de asigurarea lor, activităţi juridice, de expediţii de mărfuri, de reparaţii navale şi altele.

Începând cu anul 1990, România a devenit unul dintre cei mai importanţi furnizori de forţă de muncă de înaltă calitate pentru flota mondială. În noiembrie 2021, în evidenţele Autorităţii Navale Române erau înregistraţi 54.319 navigatori cu documente valabile.

Ţara noastră deţine instituţii de învăţământ de profil recunoscute pe plan internaţional pentru profesionalismul lor, dar care lucrează în slujba exportului de echipaje - Academia Navală "Mircea cel Bătrân", Universitatea Maritimă Constanţa, Centrul Român pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Personalului din Transporturi Navale CERONAV, precum şi o reţea puternică de companii de crewing.

De asemenea, România are o industrie navală puternică, care arde de nerăbdare să construiască nave pentru viitoarea flotă naţională. Cifra de afaceri realizată de şantierele navale româneşti este de circa 650 de milioane de euro anual. În şantierele navale muncesc aproximativ 10.000 de lucrători proprii, la care se adaugă aproximativ 8.000 de lucrători ai subcontractorilor.

Tabloul României maritime este completat de Portul Constanţa - cel mai mare port de la Marea Neagră - şi o puternică industrie portuară. Din el lipseşte doar flota comercială.

Majoritatea ţărilor cu ieşire la mare duc o politică de creare şi dezvoltare a flotelor maritime sub pavilion naţional, care să preia o parte din fluxurile de mărfuri generate de comerţul exterior propriu, reducându-se dependenţa faţă de societăţile de navigaţie străine. Acest lucru ajută la îmbunătăţirea balanţei de plăţi prin reducerea volumului navlului plătit armatorilor străini, dar ajută şi la stimularea comerţului exterior şi pătrunderea pe pieţele externe.

Mă întreb şi vă întreb, stimaţi câţiva colegi - de ce nu se vrea să avem din nou o flotă maritimă comercială românească?

Ce sau cine ne împiedică să redăm României locul pe care îl merită pe mările şi oceanele lumii?

Este delăsare, incompetenţă sau rea-voinţă?

Vă mulţumesc.

Deputat neafiliat Aelenei Dănuţ, Circumscripţia electorală nr. 14 Constanţa.

Domnul Ciprian-Constantin Şerban:

Mulţumesc.