Dezbateri parlamentare

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Domnul deputat Nini-Alexandru Pascalini, Grupul parlamentar SOS România.

Domnul Nini-Alexandru Pascalini:

Mulţumesc frumos, doamnă preşedinte.

Subiectul declaraţiei mele politice: "Acel 10 perfect politizat".

Stimaţi colegi,

Suntem în anul Nadiei Comăneci, 50 de ani de la acel 10 perfect. Nadia este dovada că această ţară a fost cândva capabilă să producă excelenţă la cel mai înalt nivel. Copilul plecat din Oneşti, judeţul Bacău, al cărui deputat sunt, care a schimbat istoria gimnasticii mondiale, a făcut ca numele României să fie rostit cu admiraţie peste tot, iar evenimentele organizate la Oneşti au fost foarte importante.

Din păcate, tocmai un asemenea moment, care trebuia să unească, a fost atins de reflexele politice mărunte ale administraţiei locale. Spun acest lucru cu regret - acel 10 perfect a fost politizat. Şi dacă tot vorbim de 10, Bacăul are 10 deputaţi, şi, fie că unora le place sau nu, eu sunt unul dintre ei. Din păcate, acel primar din Oneşti, care e fix de formă acolo, sau oamenii din spatele lui, a considerat că trebuie invitaţi doar anumiţi reprezentanţi ai unor partide. În schimb eu, singurul deputat din opoziţie şi din zonă, ales de cetăţeni şi trimis în Parlament să îi reprezinte, nu am fost invitat la aceste manifestaţii. Şi nu este vorba despre mine ca persoană şi nici despre o nemulţumire personală, ci despre respectul datorat cetăţenilor din judeţul Bacău, pe care îi reprezint, mai exact cel puţin 25.000, dacă ne raportăm la rezultatele alegerilor parlamentare. Un parlamentar nu participă la astfel de manifestări în nume propriu, ci în numele oamenilor care i-au acordat încrederea lor. O administraţie matură ar fi trebuit să înţeleagă acest lucru.

Gafe au existat şi la cel mai înalt nivel al statului, atunci când preşedintele a formulat ideea că Nadia a rămas "o persoană vie". Această gafă m-a deranjat enorm de mult, dar m-a pus şi pe gânduri. Am realizat că România încă trăieşte din gloria unor campioni pe care i-a creat acum 50 de ani în era comunismului, care, ştim cu toţii, e aspru criticat.

După 36 de ani de alternanţă rotativă la putere, ne întrebăm a cui este vina că România nu a mai dat lumii o altă Nadia Comăneci? A cui este vina că sportul de performanţă a fost abandonat? A cui este vina că bazele sportive au dispărut, că antrenorii au plecat, că tinerii talentaţi nu mai sunt sprijiniţi? A cui este vina că trăim doar din amintiri?

În perioada comunistă, cu toate lipsurile şi neajunsurile ei, sportul, educaţia, cultura erau tratate ca priorităţi naţionale. Copiii erau selectaţi, pregătiţi, susţinuţi, iar România câştiga medalii după medalii. Exista o mândrie reală când spuneai că eşti român. Astăzi, copii talentaţi există, antrenori dedicaţi există, părinţi care fac sacrificii există, dar statul lipseşte prea des.

România duce lipsă de viziune şi de conducători care să înţeleagă că excelenţa nu apare din ceremonii, ci din muncă, investiţii şi continuitate.

Cel mai mare omagiu pe care i-l putem aduce astăzi Nadiei Comăneci este să reconstruim o ţară care să poată crea din nou campioni.

România nu are nevoie doar să-şi decoreze vechii campioni, ci să-i creeze pe cei de mâine. Până atunci, acel 10 perfect va rămâne doar o amintire frumoasă, folosită prea des de o clasă politică ce nu a fost în stare să construiască un prezent pe măsura trecutului.

Vă mulţumesc.

Nini Pascalini, deputat de Bacău.