Dezbateri parlamentare

Domnul Adrian-Felician Cozma:

În continuare, dau cuvântul domnului deputat Dumitru Văduva, Grupul parlamentar al USR.

Domnul Dumitru Văduva:

Bună dimineaţa!

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Intimidare sub masca transparenţei".

A trecut aproape o lună de când în Senat, cu voturile PSD şi AUR, a fost adoptat un proiect care ne vinde o lege despre transparenţă. În realitate, discutăm despre un proiect periculos. Un proiect care obligă asociaţiile, fundaţiile şi federaţiile să publice numele celor care donează peste 5.000 de lei. În caz de neconformare, finalul este clar: suspendarea activităţii şi dizolvarea ONG-urilor.

Ce problemă rezolvă însă această lege? Niciuna.

Statul român cunoaşte deja, în detaliu, cine finanţează ONG-urile. Există declaraţii fiscale. Există situaţii financiare anuale. Există controale ANAF. Există obligaţii stricte privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi declararea beneficiarilor reali. Toate aceste informaţii sunt deja în posesia autorităţilor.

Ce interes public justifică însă publicarea numelui unui cetăţean care a donat pentru o asociaţie de mediu, pentru o organizaţie caritabilă, pentru o asociaţie culturală sau pentru o organizaţie care luptă împotriva corupţiei? Niciunul. În schimb, efectele sunt uşor de anticipat: mai puţini oameni vor dona, mai puţini oameni se vor implica, mai puţini oameni vor avea curajul să susţină cauze care deranjează puterea politică sau diverse grupuri de interese. Iar asta afectează direct libertatea de asociere şi dreptul la viaţă privată, drepturi garantate de Constituţia României.

Aşadar, scopul real este altul: expunerea publică a cetăţenilor. Vorbim despre publicarea pe Internet a numelor unor oameni care nu ocupă funcţii publice, care nu administrează bani publici şi care nu au făcut altceva decât să susţină financiar o cauză în care cred. Un argument juridic suprem împotriva proiectului îl reprezintă chiar decizia recentă a Curţii Constituţionale, care spune că în cazul persoanelor cu funcţii publice nevoia de transparenţă privind averile demnitarilor este limitată de dreptul la viaţă privată. Publicarea pe Internet a datelor personale pentru perioade lungi este neconstituţională.

Gândiţi-vă la absurdul situaţiei. Dacă statul este obligat să protejeze viaţa privată a demnitarilor, cu atât mai mult este obligat să protejeze viaţa privată a cetăţenilor simpli.

Mai există şi o contradicţie pe care iniţiatorii nu o explică. Pentru donaţiile către partidele politice, legea stabileşte praguri de publicitate mult mai ridicate. Dar pentru ONG-uri se propune un regim mai sever. Ajungem astfel în situaţia absurdă în care un cetăţean care susţine o organizaţie civică este tratat mai dur decât unul care finanţează activitatea unui partid politic. Cel mai grav aspect rămâne însă sancţiunea. Discutăm strict despre o formalitate administrativă.

Totuşi, pedeapsa aplicată este suspendarea şi dizolvarea organizaţiei. Dizolvarea unei asociaţii este o măsură radicală, pe care doar regimurile autoritare o folosesc împotriva societăţii civile. Aceasta nu este transparenţă, aceasta este intimidare. Democraţia nu se apără prin liste publice... (I se întrerupe microfonul.)

Domnul Adrian-Felician Cozma:

Mulţumesc, domnule deputat.