Dezbateri parlamentare

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule deputat Dolha Stelian, aveţi cuvântul.

Domnul Nechita-Stelian Dolha:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Ţinutul secuiesc autonom - o entitate condamnată să moară înainte de a se naşte".

Liderii secuilor agită vorbe mari despre "Ţinutul Secuiesc", pe care îl socotesc un soi de tărâm tirolian, al tuturor posibilităţilor. Îşi scot copiii în stradă să ceară autonomie, aşa cum i-am văzut în weekend, îşi imaginează scenarii cu trenuri sabotate şi scriu de zor la proiecte de lege care vizează autonomia teritorială.

Ignoră însă, sfidând toleranţa proverbială a statului român, stat pe care l-au condus în diferite formule de guvernare, un principiu de bun-simţ: acela că ţinutul lor autonom n-are nicio şansă din punct de vedere economic. Că dacă, prin absurd, şi-ar căpăta statutul pe care îl râvnesc atât de mult, s-ar îneca în faliment după numai câteva zile. Că, vorba unor economişti şugubeţi, este un ţinut pe care nu are cine să-l ţină.

O analiză făcută anul acesta, în februarie, de o publicaţie economică, pornind de la datele Institutului Naţional de Prognoză pe 2012, arată care este viabilitatea economică a judeţelor din aşa-zisul "Ţinut Secuiesc": Un PIB pe capita de 5.000 de euro, asemănător celor mai sărace ţări ale lumii, adică 25,6 miliarde de lei împărţite la cei 1,12 milioane de locuitori, şi cu un angajat la cinci locuitori. Cu un teritoriu 75% muntos, bazându-se pe exploatarea lemnului şi fără o industrie care să duduie, ţinutul ar trebui să susţină 8 municipii, 8 oraşe şi peste 100 de comune. Mai avem şi 120 de unităţi medicale, 450 de unităţi de învăţământ şi secţii de poliţie, unităţi militare, la care se adaugă sute de kilometri de drumuri, şi lista poate să continue. Auzeam printre vocile protestatarilor secui de la marele miting pro autonomie tot soiul de afirmaţii, care arătau cât de puţine ştiu oamenii aceia despre realităţile economice, cât de multe le-au ascuns liderii lor, care i-au mânat în stradă. Un protestatar spunea, bunăoară, că vrea ca taxele lui să nu se mai ducă la statul român, să rămână în regiune, pentru dezvoltare. Un altul îşi imagina viitorul ţinut precum, oarecum s-ajungă ca Tirolul de Sud, cu salarii mari şi prosperitatea obţinută după ce impozitele lui vor rămâne să alimenteze doar economia locală, pe principiul "ce lucrăm noi, la noi să rămână".

Ce nu ştiu oamenii scoşi în stradă este tocmai că statul român distribuie din zonele sale mai prospere suma necesară pentru buna funcţionare a ţinutului. Că numai în 2013, din cotele defalcate de TVA s-au dus, pentru a echilibra balanţa bugetară a celor trei judeţe, 108,9 milioane de lei. Şi aceasta este doar una dintre sumele aflate într-un lung şir de exemple. Dar retorica naţionalistă nu are nevoie de cifre exacte şi nici de statistici, ci de emoţii, fraze goale care sună bine şi reanimă patimi, şi de multă manipulare, bazată pe lipsă de informare. Cei care o practică au, probabil, ţintele lor ascunse de a controla şi a manevra. E, în schimb, periculos şi nu ajută nimănui.

Ardelean sută la sută, european mie la sută, deputat liberal, Stelian Dolha.

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.