Dezbateri parlamentare

Domnul Florin Iordache:

Îl invit în continuare pe domnul deputat Daniel Gheorghe. Au mai depus declaraţii domnul deputat Paul Dumbrăvanu, Elena Uioreanu, Raluca Ispir, Thuma Hubert, Mircea Cazan, Ioan Tămâian şi Sămărtinean Cornel.

Domnule deputat, vă rog.

Domnul Andrei Daniel Gheorghe:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Titlul declaraţiei mele de astăzi este "Proiectul de ţară".

După încheierea procesului de aderare euroatlantică, în mediul politic românesc transpare foarte evident lipsa unui obiectiv naţional major care să reuşească să catalizeze întreaga clasă politică într-o direcţie de evoluţie şi dezvoltare în plan intern şi internaţional.

Din păcate, unul din motivele evidente care au generat această stare de fapt îl reprezintă dispariţia culturii dialogului din mediul public românesc şi mai ales această neîncredere, dublată de duplicitate şi lipsă de viziune a multora dintre cei aleşi să ghideze destinul naţional, elemente care au generat confundarea ideii de consens politic naţional cu ideea de naivitate şi concesie. Nimic mai fals, însăşi istoria recentă dovedindu-ne faptul că viziunea bine construită pe termen lung şi coerent, asumată de decidenţii politici şi de stat, alături de cultele religioase, mediul academic, societatea civilă şi, nu în ultimul rând, mediul de afaceri, este singura cale spre a asigura finalitatea constructivă pe termen mediu şi lung a dezideratelor de interes naţional major, deziderate care depăşesc acel cadru îngust al unei guvernări trecătoare. Să nu uităm faptul că strategia integrării euroatlantice a României a fost gândită pornindu-se de la lucrările comisiei de la Snagov, finalizate prin Declaraţia de la Snagov, semnată la 21 iunie 1995 de către toţi liderii partidelor politice parlamentare de la acea dată, alături de primii patru oameni în ierarhia publică a momentului.

Ca atare, consider că nici această aderare la spaţiul Schengen, care este un drept cuvenit pe deplin României şi din motive politice nu ne este îngăduită în acest moment, ori trecerea României într-un orizont de câţiva ani, poate în 2020, la moneda unică euro, factor de care nu sunt convins că ar stimula fragila economie românească, nu pot reprezenta obiective naţionale majore pentru România. Ambele sunt obiective politice credibile, dar care - şi mă refer mai ales la trecerea în zona euro - ar putea avea efecte pe care societatea românească nu suntem siguri că este pregătită să le facă faţă la acest moment.

Cred că adevăratul proiect de ţară pentru următorii 10-15 ani îl reprezintă consolidarea României drept a şaptea putere politică şi economică din spaţiul european, fapt absolut posibil dacă punem în balanţă numărul populaţiei, resursele umane şi naturale absolut extraordinare de care beneficiază ţara noastră, poziţia geostrategică deosebită, suprafaţa terestră şi, nu în ultimul rând, capacitatea creatoare şi inovativă sub aspect economic, tehnologic şi ştiinţific pe care o deţine românul.

Pentru a atinge acest obiectiv, România va trebui să ţină cont de câteva elemente simple, dar fundamentale, în viziunea mea:

• întărirea factorului de decizie democratică parlamentară şi administrativă, reala autonomie a administraţiei locale, în virtutea principiului personalist, şi meritocratizarea Parlamentului, în aşa măsură încât acesta să impună un control legal, obiectiv şi eficient asupra activităţii tuturor instituţiilor de stat şi să reprezinte cu adevărat principiul fundamental al democraţiei - suveranitatea poporului;
• principala preocupare de acum încolo pentru orice guvern trebuie să fie susţinerea şi încurajarea economiei naţionale şi a dezvoltării mediului de afaceri românesc, în aşa măsură încât capitalul românesc să fie capabil a se extinde în ţările vecine şi în întreaga zonă. Retragerea statului din economie, cu menţinerea unor pârghii de avarie în zone strategice de interes naţional şi cu impact pe securitatea naţională, transformarea statului într-un arbitru economic imparţial pentru mediul de afaceri, şi nu într-un concurent neloial ori chiar un stăpân, trebuie să devină o politică a tuturor guvernelor prezente şi viitoare. Este nevoie de conturarea unui mediu economic concurenţial, predictibil şi mai ales stabil, în care întreprinzătorul român să fie stimulat să producă plusvaloare, iar interesele acestui întreprinzător român să fie apărate de derapajele etatise şi monopoliste. Este nevoie de un nou "prin noi înşine", care să vină cu un pachet legislativ menit să dezvolte capitalul românesc şi să aibă drept obiectiv liberalizarea economică deplină, ţinând cont de necesităţile de dezvoltare pe termen lung ale României şi având la bază un studiu de impact şi o prognoză de dezvoltare a României pe 50 de ani de acum încolo;
• concentrarea politicilor bugetare pe câţiva piloni concreţi, piloni pe baza cărora o naţiune se poate dezvolta sănătos într-un orizont valid de timp. Astfel, principalele investiţii publice trebuie să meargă spre infrastructura de transporturi, în scopul creşterii ratei investiţiilor şi a înlesnirii dinamizării raporturilor economice şi sociale de schimb, apoi un alt pilon fundamental îl reprezintă educaţia şi cercetarea, investiţia făcută acum în educaţie şi cercetare având drept rezultat scăderea costurilor sociale în viitor şi mai ales capacitatea României de a folosi cel mai la îndemână capital al său, intelectul, lucru care ar avea un impact deosebit asupra dezvoltării ştiinţifice, a culturii individuale, a vieţii publice, dar şi sub aportul dezvoltării de ramuri tehnologice ultramoderne...

Domnul Florin Iordache:

Vă rog, concluzionaţi, domnule deputat.

Domnul Andrei Daniel Gheorghe:

Acum, că oricum termin imediat... care pot transforma România într-un jucător mondial competitiv. Cel de-al treilea pilon îl reprezintă necesitatea creşterii substanţiale a investiţiilor în domeniul apărării şi al dezvoltării unei armate naţionale moderne şi capabile să gestioneze situaţii extreme de forţă majoră şi care nu doar să-şi păstreze, ci să-şi şi sporească pe viitor prestigiul celor 2.500 de ani de istorie militară.

În concluzie ar mai fi multe de spus despre proiectul de ţară, dar cred că nu ar fi rău ca peste 15 ani să vorbim despre România nu ca despre o ţară abonată la "steguleţe roşii", mustrări şi sancţiuni din partea Bruxelles-ului, ci mai curând ca despre liderul politic al Europei Centrale şi de Sud-Est, într-un tandem nord-sud, alături de Polonia, cealaltă ţară cu potenţial geopolitic major din această parte de lume.

Daniel Gheorghe, deputat PNL de Ilfov.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc, domnule deputat.