Dezbateri parlamentare

Doamna Rodica Nassar:

Dau cuvântul în continuare domnului deputat Radu Zlati.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Radu Zlati:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi, cei care sunteţi,

Ieri, 4 noiembrie, domnul Victor-Viorel Ponta şi-a depus mandatul de prim-ministru al Guvernului României. Nu a făcut gestul motivat de onoarea sau demnitatea care animă un bărbat de stat, ci a demisionat pe fondul protestelor de stradă, la rândul lor determinate nu în mod direct de activitatea guvernamentală a domnului Ponta, ci de gestiunea imaginii sale de om politic care a ales să îşi termine cariera politică avându-l în dreapta sa pe naşul Gabriel Oprea şi partidul acestuia, în loc să obţină de la liderii UNPR - generalul de operetă şi primarul panseluţelor - demisia. Se termină astfel, într-un aer de dramoletă balcanică, o întreagă etapă din istoria postrevoluţionară a României.

Pentru mine, ca naţional-liberal, etapa USL şi USL 2.0 - cum au dorit-o Ponta şi consilierii săi politici - a fost una plină de învăţăminte. Deşi de acord parţial cu afirmaţia că politica este "arta posibilului", am învăţat din experienţa colaborării PNL-PSD că nu poţi să girezi moral un partid sau un om politic, la nesfârşit şi pentru orice cauză.

Am mai învăţat că cine şi-a plagiat lucrarea de doctorat poate să mintă senin şi în alte împrejurări: să îşi mintă sau să îşi trădeze, de pildă, aliaţii; să îşi abandoneze mentorii politici; să îşi trădeze, în ultimă instanţă, atât prin ceea ce a făcut, cât şi prin ceea ce nu a făcut, chiar partidul care i-a oferit, într-o scurtă viaţă de politician, totul - inclusiv şansa de a accede la cea mai onorantă funcţie în stat, aceea de Preşedinte al României.

Experienţa pentru PNL numită Victor Ponta, posibila experienţă Gabriel Oprea, din fericire ratată de către Partidul Naţional Liberal, m-au învăţat că trebuie să fiu foarte exigent în alegerea tovarăşilor de drum. Nu ajunge să ai un duşman comun pentru a deveni prietenul politic al cuiva, pentru a-l gira, pentru a-i asigura spatele în cazul oricărei mârşăvii comise, mai mică sau mai mare.

Să fie oare politica "arta posibilului"? Se prea poate. Dar trebuie să modificăm această definiţie, astfel: politica trebuie să fie "arta oricărui posibil moral". Altfel nu mai este politică, ci doar o cârdăşie bazată pe interese comune.

PNL va deveni, poate, cu voia electoratului, cel mai important partid parlamentar al României. Dar dacă se va abate de la această definiţie, îl va aştepta soarta tuturor plăsmuirilor politice bazate pe fraudă morală: o prăbuşire cu atât mai radicală, pe cât a fost de enormă minciuna pe care s-a bazat creşterea sa electorală. Soarta politică a domnului Victor-Viorel Ponta ar trebui să ne fie o pildă amară în acest sens.

Radu Zlati, deputat PNL.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim şi noi, domnule deputat.