|
Domnul Mihai Niţă: Mulţumesc, domnule preşedinte. Obiectul declaraţiei: "Este nevoie de mai multă toleranţă, dar şi de multă luciditate". În 1995, UNESCO a proclamat data de 16 noiembrie drept Ziua Internaţională a Toleranţei. Cu acel prilej a fost identificat un număr de 16 tratate, convenţii, declaraţii şi recomandări, toate legate de nevoia de toleranţă. Declaraţia principiilor toleranţei, care a fost enunţată în 1986, la Paris, în cadrul întrunirii reprezentanţilor UNESCO, defineşte fără echivoc acest termen: "Toleranţa este responsabilitatea care susţine drepturile omului, pluralismul, democraţia şi statul de drept". Toleranţa politică este imperios necesară chiar în cadrul forumului pe care-l reprezentăm şi care trebuie să constituie un exemplu de comportament politic şi social pentru întreaga populaţie a ţării. Servirea interesului general trebuie să rămână obiectivul nostru constant, nealterat în vreun fel de contradicţiile pe care le pot provoca diferenţele doctrinare sau interesele partinice. În România contemporană, normele unei civilizaţii moderne cunosc o sensibilă extrapolare, dinspre democraţie către anarhie. Ne confruntăm prea des cu opinii intransigente ale unor politicieni capabili să critice orice, oricând, dar incapabili să prezinte soluţii rezonabile pentru redresarea erorilor pe care pretind că le-au constatat. În mod firesc, aceştia aparţin opoziţiei, datoare să menţină permanent starea de vigilenţă şi responsabilitate. Despre acest raport, pastorul american Ralph Sockman spunea că "testul curajului vine atunci când suntem în minoritate. Încercarea toleranţei apare atunci când suntem în majoritate". Numai că toleranţa, oricât de mult ar porni din moralitate, trebuie exprimată ca atitudine lucidă, bazată pe necesităţile statului şi ale naţiunii, să nu fie confundată cu slăbiciunea sau naivitatea. În timp ce guvernanţii lucrează la strategii economice mai coerente, adecvate noilor realităţi interne şi internaţionale, populaţia este instigată la revoltă, la ocuparea străzii. Organizatorii unor manifestaţii de acest gen contestă atribuţiile conferite de Constituţie Guvernului şi Parlamentului. Pentru ei, legea străzii, bazată pe dezordine şi anarhie este aceea care trebuie să guverneze treburile ţării. Autoritatea statului este privită ca un surogat, iar statul de drept este recunoscut sau nu, în funcţie de interesele statului paralel, despre a cărui existenţă se discută fervent, uneori cu probe irefutabile, în mass-media. Or, statul de drept, stimaţi colegi, nu poate fi decât statul oficial recunoscut prin lege. Legea trebuie să rămână strictă şi dreaptă. Acest adevăr nu se poate negocia. În această privinţă nu există loc pentru toleranţă. Are şi toleranţa limitele ei raţionale. Raţiunea trebuie să-şi spună cuvântul. Astăzi, prin inconştienţa şi prin incompetenţa unor dregători de ocazie, România suferă profund, iar preţul este plătit de oamenii nevinovaţi. În Parlamentul României, atitudinea băşcălioasă a devenit obişnuinţă, fiind confundată de către unii cu ironia fină. Vocabularul pestilenţial ia adesea locul elocinţei retorice, decente şi convingătoare care se impune unor deţinători ai demnităţilor publice. Putem uita cu atâta lejeritate cine suntem şi de unde am venit? Trebuie să redevenim serioşi, dacă ne permite forţa conştiinţei şi să acceptăm forţa votului, impusă de Constituţia Republicii. Deputat de Olt, Mihai Niţă.
|