Dezbateri parlamentare

Domnul Adrian-Felician Cozma:

Domnul deputat Echert Adrian?

Aveţi cuvântul, domnule deputat. (Vociferări.)

Nicio problemă, ştim şi înţelegem, intemperiile.

Domnul Adrian Echert:

"Miliarde de lei tocaţi ca să ţinem în viaţă o fantomă - actuala administraţie locală"

Ne place să rostim "reformă", dar nu cumva, Doamne fereşte, să înceapă cu noi. Banii publici se scurg în România într-o gaură neagră despre care vorbim prea puţin - costul existenţei administraţiei. Nu în investiţii, nu în servicii, nu în dezvoltare, ci în funcţionare. Avem comune cu populaţii sub nivelul pentru care a fost gândită structura administrativă, şi totuşi menţinem acelaşi aparat complet - secretariat, contabilitate, urbanism, achiziţii, juridic, conducere. Veniturile proprii nu ajung nici pentru salarii, iar diferenţa vine anual de la bugetul de stat. Iar când aproape tot bugetul se duce pe funcţionare, nu mai rămâne pentru drumuri, şcoli sau servicii medicale. Localitatea nu stagnează pentru că oamenii nu vor, stagnează pentru că sistemul consumă înainte să construiască. România a pierdut populaţie, economia s-a mutat în alte zone, dar arhitectura administrativă a rămas neschimbată, ca o fantomă care ne bântuie în fiecare zi şi ne opreşte viitorul dezvoltat.

Dar care e interesul politicului de aici, de la Bucureşti? Comunităţile mici devin masă de manevră pentru orice tip de politică, pentru că dependenţa financiară produce dependenţa administrativă. Când existenţa unei primării depinde anual de transferuri, autonomia deciziei devine pur teoretică.

Reforma administrativă nu înseamnă dispariţia identităţilor locale. Oamenii nu locuiesc în organigrame, dar serviciile administrative pot fi unite fără ca satul să dispară. Funcţiile costisitoare pot fi partajate. Finanţarea poate fi legată de capacitatea reală, nu de simpla existenţă a unei instituţii. Altfel, vom continua să plătim aparate administrative, în loc să plătim servicii publice. Vom continua să protejăm structuri, în timp ce comunităţile rămân fără resurse.

Problema nu mai este dacă trebuie făcută reforma. Problema este cât timp acceptăm să finanţăm un sistem care se întreţine pe sine înainte să servească oamenii.