Dezbateri parlamentare

Domnul Ioan Oltean:

Distinsul nostru coleg Mircea Irimie, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, este invitat să-şi prezinte declaraţia şi să se pregătească domnul deputat Mihai Aurelian, din partea grupului de parlamentari fără apartenenţă la un grup politic.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Vicenţiu-Mircea Irimie:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Declaraţia politică pe care o susţin astăzi are, din păcate, un titlu de actualitate "Delincvenţa juvenilă".

În această declaraţie politică doresc să trag un semnal de alarmă asupra unei grave probleme cu care se confruntă societatea noastră, şi anume delincvenţa juvenilă.

Termenul de delincvenţă juvenilă provine din limba franceză, délinquance-juvénile şi desemnează ansamblul de abateri şi încălcări ale normelor sociale, încadrate juridic, săvârşite de minori până la 18 ani.

Delincvenţa juvenilă este o deviere de comportament gravă, care se manifestă prin abatere de la normele socioculturale existente şi încălcarea legilor, devenind un pericol social. Se remarcă, în ultimul deceniu, o coborâre a vârstei la care se manifestă, o creştere a numărului de infractori minori, prea mulţi fiind preadolescenţi.

Cauzele sunt de natură economico-socială, adesea ţin cont de influenţa unui mediu familial nefavorabil sau a unor bande de mici infractori; uneori, delincvenţi maturi înrăiţi îi atrag pe copii spre activităţi infracţionale.

Există şi o influenţă nocivă a filmelor care cultivă violenţa şi obscenitatea, reuşita prin mijloace ilegale şi imorale. Şcoala nu contribuie în suficientă măsură la prevenirea şi contracararea fenomenelor de delincvenţă.

Peste 2.900 de minori au fost condamnaţi definitiv anul trecut, iar alţi 3.000 au fost victime în dosare cu condamnare definitivă, a precizat luni judecătorul Cristi Danileţ, în cadrul unei conferinţe de închidere a unui proiect prin care au fost deschise două săli pentru audierea copiilor.

Faptele penale săvârşite de minori pot constitui nu numai un atentat împotriva ordinii de drept, generator de răspundere penală şi contra căruia este normal să se reacţioneze prin măsuri de apărare socială, ci şi cauza unor prejudicii materiale şi morale aduse unor persoane fizice sau juridice, ce se impune a fi reparate. Obligaţia de a repara aceste daune îi revine în primul rând minorului, dar şi unor persoane cum ar fi părinţi, educatori, profesori, care, neîndeplinindu-şi îndatoririle de supraveghere şi educaţie ce le au faţă de acest minor, au făcut posibilă săvârşirea faptei păgubitoare.

Învăţământul românesc devine, din păcate, o imensă închisoare cu program prestabilit pentru delincvenţii juvenili. Este aceasta soluţia? Cine sunt vinovaţii? Profesorii, care încă sunt prinşi pe picior greşit de sistem; părinţii, care sunt mai preocupaţi de serviciu decât de educaţia copiilor; mass-media, care promovează modele artificiale şi negative, sau inspectorii şcolari, care nu monitorizează şi nu controlează aplicarea regulilor în şcoli?

Doamnelor şi domnilor,

Eu cred în posibilitatea creării unor programe comunitare şi a unui cadru comun potrivit pentru abordarea delincvenţei juvenile.

Deputat al Partidului Conservator, Mircea-Vicenţiu Irimie, Colegiul nr. 8 Cluj.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Alături de declaraţia politică susţinută mai depun o declaraţie politică la secretariat: "România are cele mai multe naşteri din Uniunea Europeană la adolescentele sub 15 ani".

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat de Cluj.