Dezbateri parlamentare

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Invit la tribună pe doamna deputat Cherecheş Florica şi se pregăteşte domnul deputat Sorin-Avram Iacoban.

Doamna Florica Cherecheş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte: "O femeie din trei a fost lovită sau abuzată sexual".

Luni, 25 noiembrie, a fost marcată Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei asupra femeilor. Violenţa împotriva femeilor cunoaşte o serie mare de manifestări, de la agresiuni verbale la cele fizice sau sexuale, de la ameninţări, hărţuire sexuală la locul de muncă, violenţă în cadrul familiei până la violenţe cauzate de necunoscuţi. Violenţa domestică sau cea de la locul de muncă nu ţine seama de educaţia sau condiţia socială sau financiară a agresorului sau a victimei, cea mai întâlnită formă de violenţă fiind cea exercitată în cadrul intim, familial. Zicala "femeia trebuie bătută zilnic, chiar şi fără motiv, că ştie ea de ce" - o auzim de multe ori, fiind fixată în memoria colectivă ca un fapt cert, normal. Un raport întocmit de Organizaţia Mondială a Sănătăţii arată că 30% dintre femeile din lume au fost supuse violenţei din partea unui partener intim, 38% dintre toate femeile ucise au fost ucise de parteneri, iar 42% dintre femeile abuzate fizic de parteneri au suferit răni ulterior.

Un studiu al organizaţiei arată faptul că în Europa 12 femei sunt ucise zilnic de partenerii lor. Se estimează că la nivel mondial 7 din 10 femei au avut de suportat agresiuni fizice din partea unor bărbaţi, parteneri sau nu. Mai mult de jumătate din femeile grav agresate suportă tacit situaţia şi nu sesizează organele de ordine sau organizaţiile de protecţie socială, fie dintr-un sentiment de jenă faţă de familie, fie de teama eventualelor repercusiuni din partea celui reclamat.

Un studiu realizat de Asociaţia "Transcena" în parteneriat cu mai multe organizaţii nonguvernamentale relevă faptul că în perioada mai 2012-ianuarie 2013 instanţele din România au emis 406 ordine de protecţie pentru femeile victime ale violenţei în familie. În total, la nivelul ţării s-au înregistrat 1009 cereri de ordine de protecţie, din care 953 au fost depuse de femei.

Deşi în România s-au făcut progrese mari sub aspect legislativ, principalele impedimente în combaterea acestui fenomen sunt reprezentate de mentalitate, lipsa adăposturilor de protecţie suficiente, insuficienta alocare bugetară pentru combaterea acestui fenomen şi insuficienta informare a victimelor cu privire la drepturile şi măsurile de protecţie de care pot beneficia.

Toleranţa faţă de violenţă împotriva femeii ar trebui să fie zero. Partidul Naţional Liberal a afirmat de nenumărate ori acest lucru. Din păcate, oamenii nu intervin în conflicte, cu atât mai puţin dacă le consideră dispute familiale. Să nu uităm de cazul recent al jurnalistei agresate în plină stradă, târâtă sub ochii trecătorilor, care nu au avut nicio reacţie, nici măcar nu au sunat la 112, crezând că este vorba de o dispută casnică, de parcă acest fapt ar justifica violenţa.

Majoritatea femeilor abuzate preferă să tacă, ascunzând ceea ce li se întâmplă, având ca principale motivaţii că le e ruşine de ceea ce se întâmplă, chiar învinovăţindu-se, sau pentru că depind financiar de agresor. Multe femei nu deţin informaţii că legile s-au schimbat şi că acum pot beneficia de mai mult sprijin din partea autorităţilor.

Statul, deşi depune eforturi în a asigura cadrul legislativ necesar, nu depune suficiente eforturi în a asigura mijloacele financiare necesare pentru a crea mai multe adăposturi, a finanţa consilierea victimelor şi serviciile de reeducare a agresorului, dar şi pentru a realiza campanii de informare asupra drepturilor şi asupra modalităţilor de apărare a victimelor.

Totodată, instituţiile implicate în combaterea violenţei, cum ar fi poliţia, instanţele de judecată, direcţiile judeţene de asistenţă socială şi protecţie a copilului şi familiei trebuie să aplice legea în conformitate şi cu celeritate, pentru a preveni producerea de consecinţe mai grave şi pentru a proteja demnitatea şi sănătatea persoanei agresate.

Fenomenul violenţei trebuie analizat şi combătut ca un întreg sub toate aspectele, începând de la cele mai fragede vârste, atât în mediile în care se produce, familie, şcoli, locuri de muncă, stradă, adresându-se tuturor persoanelor asupra cărora se poate manifesta, copii, femei bătrâni, chiar şi bărbaţi.

Florica Cherecheş, deputat PNL de Oradea.