Dezbateri parlamentare

După o scurtă pauză.

Doamna Rodica Nassar:

Are cuvântul pentru a prezenta declaraţia politică de astăzi domnul deputat Radu Zlati.

Domnul Radu Zlati:

Mulţumesc.

Doamnă preşedinte de şedinţă,

Zilele acestea am comemorat 25 de ani de la tragicele evenimente din Piaţa Universităţii, 25 de ani de minciună instituţionalizată a puterii din acea vreme asupra unui eveniment complex, unic şi irepetabil: revolta tinerilor, cei mai mulţi dintre ei studenţi, împotriva unui trecut care se încăpăţâna, prin Frontul Salvării Naţionale, să rămână prezent. Atunci, în 1990, FSN şi conducătorul său, Ion Iliescu, au fost biruitori nu numai pe asfaltul pătat de sângele studenţilor, dar şi cu sprijinul larg al unei media aservite, în minţile şi în sufletele celor mai mulţi dintre români, iar acest fapt s-a reflectat negativ asupra întregii perioade care a urmat.

Dar timpul trece, generaţiile se perindă şi ele, iar viziunile majoritare în câmpul politic despre societatea românească şi posibilele ei căi de dezvoltare se schimbă şi ele. Ceea ce a rămas este, în mentalul multora dintre noi, fie spiritul anticomunist al Pieţei Universităţii, fie cel nostalgic totalitar al unora dintre liderii FSN de atunci, lideri ce pot fi regăsiţi, prea mulţi dintre ei, în structurile de la vârf ale vieţii politice sau administrative româneşti de azi.

Nu cred în răspunderea colectivă şi nu cred că cei care strigau pe străzile Bucureştilor "Moarte intelectualilor" sunt ei vinovaţi, în primul rând, pentru faptul că au aplaudat comportamentul agresiv al minerilor chemaţi să planteze panseluţe în faţa Teatrului Naţional, tot aşa cum nu cred că azi ar fi de ajutor, la 25 de ani de la tragicele evenimente, să arătăm acuzator cu degetul către o întreagă categorie socioprofesională, cea a minerilor.

Dar cred cu tărie în răspunderea personală: morală, politică, penală. Şi dacă sunt convins că din spiritul pseudocomunist al FSN-ului, câştigător al alegerilor din Duminica Orbului, prea puţin mai curge prin venele membrilor PSD de azi, în schimb, nu îmi este deloc greu să observ că Ion Iliescu, principalul vinovat al sângelui curs între 13-15 iunie 1990, este încă în libertate, nederanjat niciodată cu adevărat de către justiţia română, şi că PSD îl are încă pe acest reprezentant de frunte al păcatului originar al Revoluţiei române, ca preşedinte de onoare.

Dacă PSD doreşte într-adevăr să arate societăţii româneşti că a rupt-o cu trecutul criptocomunist şi că o întoarcere la spiritul totalitar al anilor ΄90 nu mai este posibilă, atunci să ne arate acest fapt, rezolvându-şi problema internă prin excluderea din partid a domnului Ion Iliescu şi prin condamnarea explicită a represiunii din 13-15 iunie 1990. Până atunci, pentru noi, PSD rămâne doar FSN doi.

Vă mulţumesc.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim şi noi.

Având în vedere că este ora 10,00 şi am epuizat lista colegilor deputaţi care s-au prezentat să-şi susţină declaraţiile politice, declar închisă şedinţa noastră de astăzi.

Şedinţa s-a încheiat la ora 10,00.