Dezbateri parlamentare

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Doamna Cristina Nichita.

Doamna Cristina Nichita:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi,

Mi-am intitulat declaraţia politică de astăzi "1.500 de cărţi pentru 1.500 de premianţi".

Copiii au intrat în vacanţă, aşa încât ne putem gândi în linişte la educaţie, de vreme ce avem 3 luni pentru a lua nişte măsuri adecvate dezvoltării armonioase a tinerei generaţii.

Una dintre condiţii, cea mai importantă, cred eu, este calitatea educaţiei pe care le-o oferim copiilor şi aici intervin mulţi factori: familia, şcoala, dar şi şcoala alternativă, mediul înconjurător, asigurarea stării optime a sănătăţii şi perspectivele de viitor.

Într-adevăr, calitatea educaţiei este un program vast. Copiii au terminat şcoala, unii sunt deja în febra bacalaureatului, deşi cifrele ne spun un adevăr trist: jumătate dintre absolvenţii clasei a XII-a nu s-au prezentat la acest examen foarte important pentru devenirea lor. Ce s-a întâmplat cu aceşti tineri? Le-a fost teamă de dificultăţile probelor? Nu s-au pregătit? Nu îi interesează viitorul? Cum i-au sprijinit familiile lor? Ce au făcut pentru ei dascălii lor timp de 12 ani? Poate vom afla de la Ministerul Educaţiei sau poate de la psihologi, pe la care ar trebui să treacă şi unii profesori şi unii părinţi.

În ultimii ani aud mereu în spaţiul public dezbateri pe marginea unei dileme: carte sau computer? E o dilemă falsă, pentru că e un mod simplist de a înţelege integrarea computerului în viaţa copiilor. Trebuie să admitem că, de fapt, chestiunea este mult mai uşoară, este chiar de domeniul evidenţei cotidiene. Carte şi computer, complementare, dar fără a se înlocui reciproc.

Pun pe primul loc cartea, pe care o consider instrumentul absolut al educaţiei. Un copil cu o carte în mână este o imagine dintre cele mai frumoase şi mai dătătoare de speranţă.

A oferi o carte unui copil înseamnă a-i deschide o uşă în viaţă, aşa încât, ca deputat în Colegiul nr. 9 Iaşi, am dăruit câte un volum cu dedicaţie fiecăruia dintre cei 1.500 de elevi laureaţi în colegiul meu.

Gestul meu este o picătură într-un ocean, dar dacă noi toţi, părinţi şi bunici, educatori, învăţători şi profesori, medici pediatri şi psihologi şcolari am face constant un gest cu valoare educaţională, şcoala românească nu ar mai fi o instituţie de acumulare a cunoştinţelor, ci o instituţie în care elevului i se stimulează creativitatea şi inteligenţa, iar eu aş fi pusă în fericita situaţie de a dărui cărţi nu la 1.500 de copii premiaţi, ci la mii şi mii de şcolari.

Vă mulţumesc.

Cristina Nichita, deputat PSD Iaşi.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, doamna deputat.