Dezbateri parlamentare

Domnul Vlad-Emanuel Duruş:

Urmează, din partea Grupului parlamentar al Uniunii Salvaţi România, doamna Cristina-Ionela Iurişniţi.

Doamna Cristina-Ionela Iurişniţi:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Este situaţia din Educaţie un motiv de îngrijorare? Cu siguranţă, da!

44% analfabeţi funcţionali, potrivit testelor PISA, este rezultatul a zeci de ani de nepăsare a guvernanţilor, incompetenţei zecilor de miniştri şi subfinanţării cronice, prin nerespectarea Legii educaţiei nr. 1/2011.

De ce în Estonia avem un procent de analfabeţi funcţionali de doar 11%, faţă de 44%, în România?! Cum au reuşit? Declarând o prioritate naţională educaţia timpurie şi mai ales investind în profesorii lor.

Toate statisticile internaţionale spun că progresul elevilor vine din calitatea profesorilor de la clasă. Educaţia cere timp şi bani. Deci e clar că nu oricine poate să fie profesor, cu atât mai puţin cei fără un master didactic, fără formări continue sau cei cu comportament abuziv repetat.

Trebuie să punem capăt incompetenţei şi imposturii, trebuie să punem accentul pe progres şi dezvoltarea de abilităţi de comunicare şi muncă în echipă, şi nu doar pe competiţie, ierarhii inutile, care duc la scăderea încrederii şi a stimei de sine la nivelul tuturor actorilor din sistemul de educaţie.

Trebuie să ne trezim şi să punem accentul pe dezvoltarea celor 8 competenţe cheie, asumate la nivel european, care permit o mai bună dezvoltare personală şi profesională, în vederea unei inserţii mai flexibile pe piaţa muncii.

Meseriile prezentului, dar în special cele ale viitorului trebuie să ne preocupe. Publicarea Raportului OECD cu rezultatele la Testele PISA ne plasează din nou la coada Europei. Învăţământul românesc ocupă ultimul loc la matematică şi penultimul loc la citire la ştiinţe, din Uniunea Europeană.

Ce soluţii propunem? Nimic nou sub soare! Sunt idei şi strategii care sunt dezbătute de specialişti, experţi în educaţie, de ani de zile, dar nu sunt aplicate. Avem nevoie de dezvoltarea competenţelor, şi nu de acumulare de cunoştinţe. La clasă, accentul trebuie pus pe gândirea critică, dezvoltarea competenţelor lingvistice şi educaţie pentru media, dezvoltarea autonomiei elevilor şi în special pe competenţa de a-i învăţa pe elevi să înveţe.

Stabilitatea, predictibilitatea şi egalitatea de şanse trebuie să primeze! Și copiii din medii defavorizate, sărace au dreptul la educaţie de calitate!

Până dezvoltăm infrastructura, cel puţin pe termen scurt să asigurăm burse sociale, transport gratuit şi suport alimentar acolo unde nevoile sunt evidente, iar profesorii să fie evaluaţi, responsabilizaţi, dar şi motivaţi. Avem nevoie de profesori buni în sistem. În acest sens, formarea continuă de calitate este esenţială în contextul unei formări iniţiale precare.

Competenţele fundamentale trebuie să fie dezvoltate încă din primii ani de şcoală, pentru ca, spre finalul ciclului obligatoriu de învăţământ, orice tânăr la vârsta de 15-16 ani, cum au fost cei care au fost evaluaţi la Testele PISA, să facă faţă provocărilor unei lumi din ce în ce mai avansate, mai globalizate şi digitalizate.

Am avut ieri o discuţie cu ministrul în funcţie, Monica Anisie, care a acceptat că este necesară investiţia financiară în calitatea cadrelor didactice, în formarea lor iniţială, dar mai ales în formarea continuă. Profesorii trebuie să aibă acces în mod gratuit la formări de calitate, în acord cu ultimele metode şi strategii didactice. Școlile profesionale trebuie susţinute prin campanii de informare şi conştientizare a părinţilor, că nu este o ruşine pentru copiii lor să cunoască o meserie. Criza forţei de muncă se rezolvă doar prin schimbarea mentalităţilor, legi bune şi parteneriat între un mediu de afaceri competitiv şi unităţile de învăţământ.

Nu mai putem spune că nu avem ce face cu 6% din PIB în educaţie, când avem peste 1.500 de şcoli fără apă şi canalizare, şcoli lăsate de primari indolenţi, foarte mulţi profesori intraţi în sistem pe uşa din dos, fără habar de minimele strategii didactice interactive, care să integreze pedagogia proiectului şi noile tehnologii în orice oră de curs, nu doar în inspecţiile anunţate. Suntem singura ţară din Europa care are 4.500 de cadre didactice necalificate în sistem. De ce am ajuns aici? Pentru că nimeni nu a investit în educaţie la modul real. Profesorii cu vocaţie sunt puţini, demoralizaţi de răsturnarea valorilor şi a ierarhiilor.

USR propune un MCV pe educaţie, depolitizarea întregului sistem, un audit extern şi o evaluare reală a profesorilor şi directorilor, prin concurs. Este, poate, nevoie şi de o monitorizare a politicilor educaţionale chiar de către Parlament. Este nevoie de urgenţă de un pact al tuturor partidelor pentru finanţarea cu minimum 6% din PIB a educaţiei, singura investiţie reală pe termen mediu şi lung.

Mulţumesc.

Cristina Iurişniţi, Circumscripţia electorală nr. 6, Bistriţa-Năsăud.

Domnul Vlad-Emanuel Duruş:

Mulţumesc, doamnă deputat. V-aş ruga ca data viitoare să fiţi puţin mai concisă.