Dezbateri parlamentare

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

"Un 2012 în folosul cetăţenilor!"

Ne aflăm la finalul unui an greu, în care Parlamentul a fost de multe ori în atenţia opiniei publice, dar şi de mai multe ori a fost ignorat de cei care reprezintă puterea de astăzi: PDL-UNPR-UDMR.

Pentru că finalul de an reprezintă şi un moment de bilanţ, nu doar un prilej de a ne face urări, vreau să readuc în atenţia dumneavoastră câteva dintre principalele evenimente care s-au petrecut în această arenă a democraţiei.

Încep prin a vă aminti că aproape cu un an în urmă, pe data de 23 decembrie 2010, domnul Adrian Sobaru a făcut un gest dramatic pentru a atrage atenţia în legătură cu situaţia în care se află copiii bolnavi de autism. Tatăl unui copil care suferă de această boală, Sobaru i-a transmis premierului Emil Boc, prezent în sală, mesajul său: "Aţi luat pâinea copiilor!". Un mesaj care arată neputinţa unui tată, pe de o parte, şi cruzimea unui regim care a tăiat inclusiv indemnizaţiile însoţitorilor copiilor cu handicap.

Din păcate, gestul dramatic al domnului Sobaru a rămas fără niciun fel de efect în plan financiar, singurul demers al autorităţilor pe acest subiect fiind întocmirea unui dosar penal pe numele celui care a protestat. O astfel de atitudine a statului faţă de un om care şi-a strigat tragedia merită pe deplin mesajul transmis de Adrian Sobaru: "Ne-aţi ciuruit. Ne-aţi ucis viitorul copiilor noştri. Libertate!"

Un alt subiect trist cu care noi, parlamentarii, ne-am confruntat pe parcursul anului care tocmai se încheie este cel legat de asumarea Guvernului României pe o serie de legi, asumare care s-a dovedit a fi o greşeală.

Guvernul condus de Emil Boc şi-a făcut o practică din asumarea răspunderii eludând astfel Parlamentul, ultima dată chiar săptămâna trecută. Fie că vorbim despre Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, de Legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, de noul Cod al muncii, de Legea de uniformizare a salariilor din învăţământ, în anul 2011, de Codul de dialog social sau de Legea comasării alegerilor, toate acestea s-au făcut prin asumarea răspunderii. Aceste legi vor deschide calea dictaturii PDL-UDMR din România!

Anul care tocmai se încheie a fost chiar şi mai tragic pentru români. În România anului 2011 oamenii au murit în faţa lacătelor puse pe uşile spitalelor închise ca urmare a reformei din sănătate, au plătit facturi mai mari la alimentele de bază şi, datorită deciziilor Guvernului PDL-UDMR de a se împrumuta mereu, au devenit şi mai datori, ca naţiune.

În tot acest timp, reprezentanţii Guvernului nu au făcut niciun fel de sacrificiu şi au continuat să sfideze prin opulenţă şi prin decizii care nu sunt acceptate şi nici îmbrăţişate de societatea civilă.

Fără teama de a greşi afirm cu tărie că în 2011 regimul politic PDL-UNPR-UDMR ne-a distrus pe fiecare în parte. Uşor, dar sigur!

Profesorii au fost terfeliţi în chip şi fel, medicii au fost alungaţi în străinătate, pensionarii n-au mai fost scoşi din "nesimţiţi", poliţiştilor li s-a arătat "bulanul" de miliţian, funcţionarilor din Ministerul Finanţelor li s-a spus că nu au dreptul să protesteze, iar studenţilor nu li s-a permis accesul la o întâlnire cu ministrul educaţiei.

Într-un cuvânt, toţi românii au fost făcuţi de râs de Traian Băsescu şi liderii PDL, care au ajuns la putere minţind toate aceste categorii sociale cu sloganuri fără acoperire şi lozinci demagogice.

Nu cred că este cazul să vă mai amintesc de sloganul prezidenţial "Să trăiţi bine!", dar e cazul să vă aduc aminte că românii au ieşit în stradă pe 22 decembrie 1989, au strigat "Jos Ceauşescu!" şi au plătit cu viaţa tocmai pentru că se săturaseră că dictatorul de acum 20 de ani le tăia lumina, le dădea să mănânce tacâmuri, le spunea ce să gândească şi ce să citească. Ne refuza libertăţile fundamentale şi ne minţea în fel şi chip, încercând să construiască o realitate paralelă. O realitate de care eram conştienţi că este falsă, însă nu aveam curajul necesar să ne opunem acelui sistem, acelei realităţi.

Am declarat în nenumărate rânduri: dictatorii au ajuns la putere cu ajutorul votului popular şi şi-au consolidat puterea folosindu-se de trădătorii care s-au făcut preş în faţa unor avantaje personale pe care le-au primit pentru trădarea lor. Astăzi suntem în această situaţie. Peste ani, istoricii vor analiza dacă vânzările acelor parlamentari care au stat frumos în băncuţe şi nu au votat pentru români au fost benefice pentru viitorul României.

Acum, la finele anului 2011 îmi doresc ca anul viitor să ne găsească pe toţi mai responsabili atunci când vine vorba despre poporul român şi interesele sale!