Mircea Irimescu
Mircea Irimescu

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 19 iunie 2012

  • Sumarul şedinţei
  • Stenograma completă
  • publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.51/2012
  • Video in format Flash/IOS Video - Flash & IOS

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 19 iunie 2012

  1. Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:
  1.16 Mircea Irimescu - declaraţie politică având tema "Politicianism şi Arhive (Naţionale!);

Interventie consemnata conform materialului depus la secretariatul de sedinta

 

Domnul Mircea Irimescu:

"Politicianism şi Arhive (Naţionale!)"

Lumea nu se mai miră demult de contradicţiile dintre vorbele şi faptele oamenilor politici de la noi. În România, cetăţenii, într-o continuă confuzie de valori, cuprinşi de o amorţeală cauzată de grijile curente, nu dau importanţa cuvenită unui minim de moralitate în lumea politică şi nu manifestă exigenţa necesară în chestiune. Este şi asta o nenorocire de care nu se sinchiseşte nimeni şi de care profită temeinic cei nesancţionaţi, tocmai actorii scenei politice. Şi este mare păcat, pentru că ei ar trebui să fie cei care dau socoteală.

La învestirea Guvernului Ponta s-a spus că nu vor fi schimbaţi din funcţii specialiştii din funcţiile publice care şi-au îndeplinit cu profesionalism obligaţiile profesionale. Constatăm şi de această dată că între "spus" şi "făcut" este o mare diferenţă. Valul demiterilor impuse de noul guvern cuprinde, încet-încet, totul, după interesele conjuncturale ale puternicilor zilei.

Printre ultimele, una care a surprins: cea a directorului Arhivelor Naţionale din Bucureşti, istoricul Dorin Dobrincu. Din relatările presei se vede că ministrul Ioan Rus este cel care şi-a permis să înlocuiască directorul bătrânei instituţii tezaur naţional. A făcut-o ca şi cum ar fi fost vorba de şeful unui inspectorat de poliţie din teritoriu. Brusc, la toane, fără o analiză de specialitate, în dispreţul tuturor.

Nu-l apăr pe fostul director. Am să-i reproşez cedarea în faţa politicului de la dezbaterea Legii de retrocedare a arhivelor comunităţilor religioase. Nu-l cunosc şi nu am nimic nici cu noul director, domnul Ioan Drăgan, fostul conducător al Serviciului Regional al Arhivelor Naţionale din Cluj. Poate fi un bun specialist şi se poate încărca de succese la conducerea acestei importante instituţii de cultură. Nu el este obiectul acestei critici şi nu vreau să se înţeleagă că nemulţumirea mea este legată de înlocuirea unor nume.

Problema este alta. Ea este legată de judecata omului politic care, ajuns la putere, nu mai vede limitele bunului-simţ comun şi-şi pierde mijloacele personale de autocenzurare a pornirilor autoritare. Felul în care a procedat în acest caz ministrul de interne este chiar exemplul cel mai potrivit pentru "aşa nu". Niciun criteriu obiectiv, nici urmă de tact sau de respect pentru o instituţie eminamente cărturărească, doar "metoda" politicianului rudimentar: după toane, fără consultarea specialiştilor, într-o tipică manieră feudală.

Nu era vorba nici măcar despre o persoană numită de adversarii politici care au pierdut puterea. Logica înaltului demnitar în discuţie este una primară: dacă în 2007 fostul ministru de interne Cristian David, ieşean de origine, şi-a adus un concitadin în fruntea Arhivelor Naţionale, de ce să n-o fac şi eu, clujeanul? Ce mare scofală un director al depozitului central de valori documentare al ţării? Pentru mine-i la fel ca şeful poliţiei din oricare judeţ din ţară! N-am a întreba pe nimeni, nimic, pare a spune domnul ministru, şi atitudinea dumnealui m-a oripilat.

Să nu simţi că acea funcţie a fost onorată de Bogdan Petriceicu Haşdeu, Dimitrie Onciul, Constantin Moisil, Aurelian Sacerdoţeanu sau Ioan Scurtu, să nu cunoşti importanţa muncii din această instituţie şi s-o tratezi ca pe o secţie de ordine publică, sunt realităţi care nu onorează pe nimeni. Dar persoana "de decizie" în cauză nu pare a fi copleşită de semnificaţiile gestului de autoritate inadecvat pe care l-a comis. Contează să fii stăpân pe situaţie, să inspiri teamă, să faci "ceva".

Atentatul la sistemul tradiţional de valori umaniste al ţării pe care l-a făcut pare a fi ultimul lucru care l-ar putea preocupa pe domnul ministru. El ştie că în afara unor anemice proteste, venite din mediul intelectual, nu va fi deranjat în niciun fel. Gândul că a contribuit astfel la distrugerea autorităţii publice a unei instituţii culturale naţionale de primă mărime nu-i dă târcoale şi nu-i strică somnul. El ştie bine că aceste "complexe" nu fac parte din reţeta de succes a omului politic contemporan. Şi, ca în multe alte domenii, statul român nu are instrumentele necesare apărării valorilor sale naţionale.

Încă o dată, păcat...