Dezbateri parlamentare

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Are cuvântul domnul deputat Daniel Gheorghe.

Domnule deputat, aveţi microfonul.

Domnul Andrei Daniel Gheorghe:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează: "Redevenţele, sursă de capital pentru economie".

În ultimii ani am fost martorii unor politici în domeniul economic care au neglijat cauzele în favoarea efectelor.

Politicile de austeritate bugetară, fiscalitatea excesivă şi mentalitatea asistenţionalist-birocratică nu au făcut decât să ducă la creşterea deficitului bugetar, la reducerea fluxurilor de capital şi la îngreunarea capacităţii mediului privat de a genera productivitate şi locuri de muncă. Principala cauză a recesiunii economice pe care o traversăm, recesiune caracterizată prin incapacitatea mediului economic de a genera creştere pe fondul resurselor existente, prin blocaj la nivel macroeconomic şi printr-o rată reală a şomajului superioară celei recunoscute la nivel public, o reprezintă decapitalizarea constantă a economiei româneşti. Lipsa resurselor de capital şi birocraţia cronică sunt principalele piedici în calea dezvoltării României. Consider că măsura cu privire la introducerea accizei la carburanţi de 7 eurocenţi la litru reprezintă o greşeală a guvernului actual determinată de incapacitatea executivului în a acoperi integral necesarul de finanţe al bugetului naţional. Soluţia reală o reprezintă găsirea şi valorificarea unor noi resurse de capital. Ca urmare, sunt de părere că România nu a ştiut să valorifice până acum o resursă provenită din exerciţiul dreptului legitim la proprietate: redevenţele provenite din contractele de concesiune ale resurselor naturale.

Redevenţa nu constituie un impozit, ci un drept legitim naţional consfinţit în baza art.136, paragraf 3 din Constituţia României cu privire la dreptul de proprietate publică asupra bogăţiilor naturale. Creşterea redevenţelor la concesiuni este o alternativă viabilă la impozitarea excesivă pe care o vedem şi în politica actualei guvernări şi care nu face decât să împovăreze contribuabilul român şi să constrângă financiar mediul de afaceri. Trebuie amintit că, deşi majoritatea ţărilor europene practică un nivel al redevenţelor care depăşeşte cota de 20%, România păstrează o modestă cotă care oscilează între 3,5-13,5%, una dintre cele mai mici din Europa.

Dar pentru a înţelege importanţa impactului maximizării rolului redevenţelor în politica de capitalizare a economiei, putem lua exemplu situaţiei prezente în domeniul industriei de extracţie şi prelucrare a petrolului şi gazelor naturale. România se află pe locul 7 în Europa la petrol după Rusia, Norvegia, Marea Britanie, Danemarca, Germania şi Italia, producţia cifrându-se conform datelor FMI la nivelul anilor trecuţi la 117.000 barili pe zi, iar la gaze naturale România ocupă locul 4 pe continent după Rusia, Norvegia şi Olanda, având o rezervă totală de gaze care ar însuma conform datelor existente la nivelul anului 2013 cifra totală de 726.000 m³.

Cu toate acestea, România îşi permite luxul de a avea probabil cel mai ridicat preţ al benzinei raportat la PIB-ul pe cap de locuitor din întreagă Uniune Europeană, urmare a alinierii preţurilor la nivelul european şi a aplicării deficitare a politicilor de încurajare a concurenţei, la care se adaugă de anul acesta această neinspirată acciză de 7 eurocenţi la litrul de carburant, măsură care nu a dus decât la creşterea preţurilor şi reducerea consumului.

Propunerea mea merge în direcţia elaborării cadrului legal prin care toate cotele redevenţelor provenite din exploatarea industrială a resurselor naturale ale solului şi subsolului României să fie stabilite pornind de la nivelul minim de 20% şi putând ajunge, în cazuri excepţionale, până la 35% din nivelul profitului net înregistrat anual de către compania beneficiară a concesiunii de exploatare.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc. Zece minute pauză până la începerea şedinţei.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)