Dezbateri parlamentare

Domnul Ioan Oltean:

O invit pe distinsa noastră colegă Neviser Zaharcu, doamna deputat, să-şi prezinte declaraţia politică. Şi-l rog pe colegul nostru Florin Gheorghe, din partea Grupului parlamentar al PDL, să se pregătească pentru a urma la microfonul Camerei.

Aveţi cuvântul, stimată colegă.

Doamna Neviser Zaharcu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

De ceva vreme, nu multă, în peisajul politicii noastre activează un partid care alimentează presa românească cu felurite comunicate încărcate de un naţionalism ieftin şi de tabloidizări ale subiectelor politice importante, în speranţa captării publicului cu drept de vot. Astfel, zilele trecute, imediat după declaraţiile preşedintelui pe teme politice, una dintre cutiuţele de rezonanţă ale acestuia, a reluat pe un registru ceva mai acut, o serie de acuze la adresa premierului şi a Guvernului USL.

Ni s-a comunicat ritos că vizita premierului Victor Ponta în Azerbaidjan a fost inutilă pentru că a fost refuzat în proiectul Nabucco. Proiectul Nabucco nu era proiectul exclusiv al României, era un proiect sprijinit de UE şi gândit în forma unui consorţiu format din Austria, Ungaria, Bulgaria şi România, gestionat tehnic de austriecii de la OMV. De altfel, Gerhard Roiss, şeful executiv al OMV, a şi comunicat la vremea respectivă raţiunea pentru care proiectul rival a fost preferat - şi anume preţul mai ridicat al gazului natural în Italia şi Grecia.

Compania azeră SOCAR tocmai cumpărase majoritatea acţiunilor la distribuitorul grec DESFA. O problemă de profit şi de geopolitică. Ce-ar fi trebuit să facă premierul? Să ceară compensaţii la UE, cum recomanda şeful statului? Asta după ce comisarul pe energie Oettinger şi alte oficialităţi înalte din UE au lăudat finalizarea proiectului TAP.

Dacă nu e naivitate, atunci cu siguranţă că viziunea şefului statului în probleme de acest gen este limitată, iar a vectorilor săi de mesaje este încă şi mai opacă. Oscilaţiile Franţei pe tema Schengen sunt puse tot în seama Guvernului român. Reamintesc că în iulie, premierul francez Jean-Marc Ayrault a spus ceva, după care ministrul de interne Manuel Valls a comunicat că decizia este cu totul alta, adoptând o retorică de tip UMP. Uitând că dintre cei 17 mii de romi care sunt în Franţa nu toţi sunt din România şi Bulgaria, ci şi din Ungaria, Serbia, Republica Cehă, Slovacia sau Kosovo.

La toate discuţiile pe această temă, una care este europeană, şi Guvernul USL şi premierul şi-au exprimat întreaga disponibilitate de a căuta cele mai bune soluţii, împreună cu Franţa, însă poziţia Guvernului francez a fost cu totul alta. Desigur că decizia ne-a lăsat un gust amar, mai ales că la Paris este un Guvern socialist şi nu puţini dintre colegii socialişti ai domnului Valls l-au criticat cât se poate de dur pentru că a adoptat mai curând o conduită de tip Nicolas Sarkozy, probabil este indusă şi de estimările sondajelor de opinie interne în vedere alegerilor europarlamentare din 2014.

Subiectul nu este închis. Sunt convinsă că cele două guverne vor face în continuare eforturi pentru a depăşi impasul, însă şi aici nu văd care este vina Guvernului român, care a făcut tot ceea ce a fost posibil pentru o poziţie favorabilă a Franţei.

Privitor la vizita oficială a premierului Victor Ponta în Germania, ce a cuprins şi un dineu de lucru cu cancelarul Germaniei, Angela Merkel, aflăm că totul s-a desfăşurat "în câteva minute", întinzându-se încă o dată elasticul sleit al criticii nefondate şi al manipulare grosolane prin minimizare.

Şi aş putea să mai enumăr un întreg şir de astfel de artificii emise de cei care, cum spunea cineva, "îşi poartă creierul ca pe o cocoaşă". Însă ar fi ca în Hamlet: când, întrebat de Polonus ce citeşte, prinţul Danemarcei răspunde: "Vorbe, vorbe, vorbe." În politică însă, în afară de vorbe este nevoie şi de discernământ.

Neviser Zaharcu, deputat Colegiul nr.1 Tulcea.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Stimată colegă, vă mulţumim şi noi.