Dezbateri parlamentare

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Invit la microfon pe domnul Laurenţiu Nistor, se pregăteşte domnul deputat Tudor Ciuhodaru.

Domnul Laurenţiu Nistor:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică pe care doresc s-o prezint astăzi se intitulează "Candidaţi, da' mulţi..."

Cu cât se apropie mai mult anul 2014, în care cea mai importantă confruntare politică va fi alegerea preşedintelui României, cu atât observăm o inflaţie de candidaţi care ar avea chef să-şi vadă pantalonii aşezaţi pe fotoliul de la Cotroceni. Uite-aşa, să moară de ciudă duşmanii lor, ba chiar şi unii prieteni, colegi de partid etc.! Culmea este că toţi aceşti candidaţi vin din partea unei autointitulate drepte. Exact acea dreaptă băsistă, boită în portocaliu, care încă n-a reuşit măcar să priceapă ce-i cu doctrinele politice şi ce "vrea" ele, da' care s-au înghesuit să treacă peste noapte din stânga-n dreapta, deoarece era pe val Partidul Popular European şi trebuia prinsă oportunitatea. Că doar cum altfel putea naţia să-i numească oportunişti şi fripturişti dacă nu făceau şi dovada că fug după ciolan cu limba scoasă? Iar acum, părându-li-se lor că iar ar fi momentul să o fâlfâie pe magistrala dreaptă a eşichierului politic românesc, au început să apară tot soiul de personaje pitoreşti, în politica românească, care ar face deliciul lui Caragiale. N-a aflat nimeni de ce, dar cam toţi aceştia au senzaţia că examenul electoratului e ca la facultate, iar ei au şanse să fie admişi doar pe locurile cu plată...

A apărut astfel mare doritor de a sta pe fotoliul de la Cotroceni liderul unei "mişcăriuţe" - mică da' cu nume pompos: forţa cinică sau aşa ceva..., care a avut ocazia să se facă de râs şi pe scaunul de premier, iar acum doreşte să se facă de pomină şi la Cotroceni. Mai exact, Mihai Răzvan Ungureanu, cunoscut de către popor ca "premierul-unguent", acesta nici nu se instalase bine la Palatul Victoria şi îşi făcuse stocul mare de ţigări şi băuturi fine, başca, îşi umpluse frigiderul de ce credea el că ar fi vită de Kobe - după alţii, cal neaoş românesc, din tată-n fiu...

O tripletă venită din direcţia portocalie şi care s-ar vedea instalată la Cotroceni este alcătuită din finu' Ghiţă Falcă de la Arad, juna Simona Creţu de pe la Bucureşti şi Cătălin Predoiu, numai el ştie de pe unde: că a fost ba pe la liberali, ba pe la justiţie, ba s-a-nchinat lui Băsescu... momentan a parcat pe la PDL... Dacă românii ar fi un neam de oameni care trăiesc pe Marte şi ar veni pe Pământ doar la alegeri, probabil că aceştia trei ar avea măcar şanse de 2%. Din păcate pentru cei trei candidaţi portocalii, românii circulă prin spaţiul carpato-danubiano-pontic de o grămadă de vreme şi n-ar avea cum să voteze voluntar vreodată aşa ceva, indiferent cât ar avea IQ-ul ori alcoolemia. Ca să nu mai zicem că taman ce i-a tras (vorba vine!) Băsescu una după ceafă lui Cătălin Predoiu, de-o să-l doară locul tot restul vieţii, de câte ori o să se-apropie ploaia. C-aşa-i Băsescu: când ţi-e lumea mai dragă, te faultează. Cum? Păi, guvernatorul a recunoscut că a intervenit la Predoiu, pentru a-l perpetua pe acesta-n funcţie în mai multe cabinete, cu condiţia să rămână Morar la DNA. Naşpa! Cum va fi reflectată acum, în înalt preasfântul raport MCV, situaţia justiţiei româneşti, când s-a spus, urbi et orbi, cu subiect şi predicat, că preşedintele imparţial, conform Constituţiei, a condiţionat (mai bine spus a şantajat) menţinerea ministrului justiţiei de menţinerea lui Daniel Morar la DNA? Cum dă asta în CV-ul lui Predoiu? Culmea este că, după ce a negat un cincinal aceste fapte, din 2008 încoace, deşi presa le dăduse în vileag, acum Băsescu are interes ca să recunoască totul. E şi un mesaj că, dacă se va întâmpla ca în competiţia internă să fie victorios Cătălin Predoiu, acesta nu va avea un aliat în marinarul de la Cotroceni. Căci guvernatorul rămâne fidel doar vechilor săi prieteni: Emil Boc şi Elena Udrea - momentan încă în umbră, dar niciodată nu se ştie de unde sare iepurele! S-a mai văzut anterior situaţia lui "Dragă Stolo", aşa că nu ar mai fi mare uimire dacă s-ar repeta, într-o formă adaptată, vechiul şi lacrimogenul scenariu...

O singură curiozitate are însă românul de rând: dacă îi aduni pe toţi, grămadă, reuşesc să întrunească măcar 5 procente din sufragiile unui popor pe care aceştia l-au umilit ani şi ani de zile?

Vă mulţumesc.