|
Doamna Laura Marin: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia mea de astăzi se intitulează "Educaţia pentru sănătate - argumente pro şi contra introducerii unei noi discipline şcolare obligatorii". De mai bine de un deceniu s-au tot purtat în spaţiul public românesc şi în mediul şcolar discuţii despre necesitatea, oportunitatea şi finalitatea introducerii în curricula de învăţământ a noi discipline, atât la alegere, cât şi în trunchiul obligatoriu. Aşa a fost cazul, cred că vă amintiţi, cu educaţia antreprenorială, cu educaţia civică şi cu educaţia sexuală sau cu ora de religie, ca să mă refer doar la câteva exemple. Săptămâna trecută am vorbit despre o propunere de introducere a unor teme legate de securitatea cibernetică. Dar, iată că şirul propunerilor nu se opreşte aici, pentru că, în ultima vreme, s-a ivit din nou ideea introducerii unei noi discipline şcolare obligatorii, şi anume educaţia sanitară sau educaţia pentru sănătate, propunere recentă a ministrului sănătăţii, domnul Nicolae Bănicioiu şi susţinută printr-o scrisoare a unui număr mare de ONG-uri, trimisă mai multor ministere. Înainte de a-mi exprima punctul de vedere pe această nouă propunere, doresc să-mi precizez atitudinea fundamentală privitoare la modernizarea conţinutului învăţământului nostru preuniversitar şi, de asemenea, cu privire la nivelul de încărcare a programului şcolar al elevilor noştri. Personal sunt convinsă de utilitatea dezbaterilor pe tema conţinutului programului de învăţământ, actualizarea acestuia, renunţarea la balastul de discipline şi cunoştinţe învechite sau inutile din ziua de astăzi. Depun mărturia celor peste 20 ani de activitate didactică şi de conducere în învăţământul nostru că lucrul acesta, cu mai mult sau mai puţin succes, l-am avut în vedere şi am acţionat în aşa manieră încât să asigurăm elevilor şi tinerilor noştri o pregătire adecvată şi competitivă cu noile exigenţe sociale. Dar, în acelaşi timp, a trebuit să ţinem seama că programul şcolar al elevilor noştri este unul dintre cele mai încărcate din Europa, ca număr de discipline, de ore la clasă şi de teme pentru acasă. Din acest motiv, introducerea de noi discipline obligatorii nu poate fi decât o decizie selectivă, riguroasă, pentru că se loveşte de o serie de limitări, deopotrivă obiective, administrative şi subiective. Revenind acum la cazul educaţiei pentru sănătate, ca disciplină obligatorie, sunt argumente şi pro şi contra. Pe de o parte, este greu să nu accepţi importanţa şi necesitatea educaţiei sanitare, pe de altă parte, loc liber în curricula şcolară, aşa cum este ea construită acum, cu greu s-ar mai putea găsi pentru încă o disciplină. Mai doresc să precizez că educaţia sanitară a fost şi este prezentă în cultura şi practica didactică din învăţământul nostru de până acum. În concluzie, cred că mediul şcolar este deschis şi participativ, în raport cu un program inteligent de educaţie pentru sănătate şi pe care eu îl susţin. Vă mulţumesc. Laura Marin, deputat PSD, Galaţi.
|