Dezbateri parlamentare

Domnul Adrian Alda:

"Pe lângă pesticide, s-a mai profilat încă un pericol extrem de mare pentru agricultură"

Această declaraţie politică reprezintă, de fapt, un semnal de alarmă, prin care vreau să aduc în atenţia apicultorilor şi a fermierilor pericolul pe care îl reprezintă pentru viitorul sectorului agrar, în integralitatea sa, diminuarea numărului de albine, provocat de "infestarea" continentului european de către viespile asiatice. Aparent, poate acest subiect nu provoacă adevărate "tsunamiuri" imediate pentru agricultori, precum unele norme şi directive coercitive europene. Însă, în realitate, aceste mici insecte se dovedesc nişte asasini abili şi înverşunaţi ai albinelor.

Ştim cu toţii că de existenţa albinelor atârnă, nemijlocit, şi existenţa oamenilor. Albinele joacă un rol fundamental pentru orice ecosistem. Acestea devin direct responsabile pentru mâncarea pe care o avem disponibilă pe mesele noastre, prin activitatea lor în procesul de polenizare. Această îndeletnicire a lor o aplică, anual, pentru miliarde şi miliarde de flori şi plante. Este un proces de neînlocuit în natură. Fertilizarea plantelor şi naşterea noilor flori, din care ulterior apar fructe şi legume, stau la baza producţiei alimentare a planetei noastre.

Protecţia acestor adevăraţi prieteni ai umanităţii este un subiect care devine, pe zi ce trece, din ce în ce mai frecvent, deoarece asistăm la o depopulare semnificativă a stupilor. Şi acest proces continuă să avanseze rapid. Anterior, am atras atenţia şi printr-o declaraţie politică, cât şi în toate dialogurile purtate direct cu fermierii asupra pericolului pe care îl reprezintă pentru aceste insecte, erbicizarea excesivă.

Lansam, în primăvara trecută, îndemnul folosirii echilibrate a pesticidelor pentru culturi, nu doar în ideea respectării recomandărilor venite de la Uniunea Europeană, ci şi pentru protejarea naturii, dar şi pentru legume şi fructe mult mai puţin toxice, deci mai sănătoase.

Dragi fermieri, ştiu că majoritatea dintre dumneavoastră cunoaşteţi aceste lucruri şi le aplicaţi cu bună-credinţă şi, având în vedere că ţineţi cont de sugestiile mele, subliniez acest risc major pentru biodiversitatea europeană şi românească, provocat de invazia acestor viespi asiatice. Pentru continentul european, aceste insecte nu sunt chiar o premieră, dar pentru România sunt o noutate identificată, anul trecut, preponderent în Câmpia Română. Viespile cu picioare galbene, originare din Asia de Sud-Est, au apărut pentru prima dată în Franţa, acum două decenii. Apoi, au început să se răspândească şi în alte state chiar şi din nordul Europei.

Vespa velutina, cunoscută şi sub denumirea de viespe cu picioare galbene sau viespe prădătoare asiatică, are capacitatea să ucidă până la 30 de albine pe zi. Aşadar, aceste viespi cu picioare galbene capătă o importanţă deosebită asupra căreia trebuie să ne concentrăm cu toţii, apicultori, fermieri şi politicieni, şi să luăm măsurile necesare, acolo unde le identificăm, pentru ca această invazie să nu se extindă. Printr-o monitorizare atentă a culturilor agricole, putem sesiza potenţialii dăunători, inclusiv aceste viespi, pe terenurile aflate în exploatarea individuală, astfel încât să putem lua măsurile care se impun pentru extincţia acestora şi pentru un management eficient şi al altor organisme nocive.

În sprijinul dumneavoastră, voi menţiona metodele preventive şi pe cele curative, care au ca scop ţinerea sub control sau eliminarea dăunătorilor. Asupra celor deja apăruţi în cultură se poate aplica combaterea mecanică, biodinamică, biotehnică, biologică, chimică sau cea fizică.

Sunt de acord că cel mai simplu mod de a scăpa de dăunători într-o cultură este folosirea substanţelor chimice, dar, dacă acest lucru este interzis, aşa cum este cazul culturilor ecologice, trebuie puse în practică procedurile folosite de antecesorii noştri.

Ţăranii români au făcut uz de o serie de secrete eficiente, aplicate producţiei lor agricole, înainte să fie descoperite tratamentele chimice. Nu este deloc rudimentar acest îndemn, pentru că multe din aceste proceduri vechi de sute de ani încă sunt eficiente chiar şi în ziua de astăzi, iar culturile bio sută la sută le confirmă aplicabilitatea de succes.

Toată această mobilizare la care vă îndemn se dovedeşte deosebit de necesară şi prin prisma afirmaţiilor lui Albert Einstein. Acesta a susţinut că oamenii ar mai avea doar patru ani de viaţă pe Terra, dacă toate albinele ar dispărea de pe faţa planetei. În prezent, există aproximativ 350 de specii de albine, dar multe dintre acestea, deşi sunt protejate, sunt pe cale de dispariţie.

Vă mai aduc la cunoştinţă şi că am urmărit, în ultimii ani, cu multă atenţie şi îngrijorare, toate informaţiile apărute pe această temă a invaziei acestor insecte asiatice, nu doar din poziţia de expert în agronomie, ci şi din cea de investitor şi ştiu că, deja, această problemă greu de rezolvat a depăşit graniţele statelor atinse de acest nou flagel dificil de controlat. Mai mulţi europarlamentari italieni au cerut, în mod oficial, Comisiei Europene, să elaboreze măsuri specifice de combatere a răspândirii insectei, prin finanţarea sistemelor de control cu resursele UE.

Sunt de părere că sporindu-ne atenţia şi unindu-ne eforturile, vom reuşi să depăşim şi acest neajuns, pentru că ştiu cât de mult suflet puneţi cu toţii, dragi apicultori şi dragi fermieri, în toate activităţile pe care le desfăşuraţi, iar o astfel de ameninţare trebuie eliminată cât mai repede!

Desigur că guvernarea PSD va avea metode la îndemână pentru a contracara astfel de efecte, dacă se va ajunge la sporirea numărului viespilor asiatice, pe teritoriul ţării noastre. Însă este de preferat să fim cu toţii activi sau proactivi din timp, şi nu doar reactivi post-factum. Potenţialul nostru agricol de viitor rămâne unul de dimensiuni apreciabile şi nu avem voie să îl pierdem, ci să îl protejăm şi să-l potenţăm pentru copiii şi nepoţii noştri!