Dezbateri parlamentare

Domnul Cătălin Drulă:

Dau cuvântul domnului deputat Coman.

Nu este?

(Domnul deputat Dragoş-Florin Coman vine la tribună.)

Şi se pregăteşte domnul Negrea.

Domnul Dragoş-Florin Coman:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

De 36 de ani, Guvernele României au vândut la preţ de nimic tot ceea ce a avut ţara noastră mai valoros. S-au vândut pădurile, s-a vândut sistemul bancar, s-a vândut industria petrolieră, s-a vândut industria la fier vechi, s-au vândut pământurile roditoare, s-a vândut tot ceea ce putea să fie în avantajul poporului nostru. De aceea, astăzi, stăm cu mâna întinsă ca să cumpărăm carburanţi scumpi, alimente proaste şi scumpe, şi produse industriale pe care, cu ani în urmă, le produceam în ţară.

Stimaţi colegi,

Listarea pe bursă a companiilor de stat este prezentată astăzi drept o soluţie modernă, eficientă şi inevitabilă. În realitate, riscă să devină una dintre cele mai costisitoare erori strategice ale României.

Nu contest principiul pieţei de capital şi nici nevoia de transparenţă. Dar întrebarea esenţială este alta: în ce condiţii listăm şi pe cine avantajează, cu adevărat, acest proces? Pentru că, atunci când vinzi participaţii în companii profitabile, într-un context volatil şi sub presiune bugetară, nu faci reformă, faci lichidare de active.

Statul român riscă să piardă de două ori.

Prima dată, prin subevaluare, când vinde ieftin ceea ce produce profit constant.

Şi a doua oară, pe termen lung, când dividendele şi controlul strategic se mută în afara interesului public.

În sectoare precum energia, transportul sau infrastructura, pierderea controlului, chiar şi parţial, nu este doar o decizie economică, ci una de securitate naţională. Într-o Europă marcată de crize succesive, de la energie la geopolitică, a slăbi capacitatea statului de a interveni este nu doar riscant, ci şi imprudent.

Mai mult, listarea nu garantează performanţă. Guvernanţa slabă nu se rezolvă prin vânzare, ci prin reformă internă, profesionalizare şi responsabilitate managerială. Altfel, doar mutăm problema, fără să o rezolvăm. Şi, mai grav, reducem sumele de bani la bugetul de stat.

România nu duce lipsă de active valoroase. Dimpotrivă! Întrebarea este dacă avem şi înţelepciunea de a le administra în interes naţional.

Pentru că, dacă transformăm companiile strategice, precum Hidroelectrica, Complexul Energetic Oltenia, Portul Constanţa, în simple instrumente de echilibrare bugetară pe termen scurt, riscăm să descoperim prea târziu că am câştigat lichiditate, dar am pierdut controlul.

Iar în economie, ca şi în politică, controlul pierdut nu se recuperează uşor.

Vă mulţumesc.

Domnul Cătălin Drulă:

Mulţumesc.