Dezbateri parlamentare

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Doamna deputat Baş Ana-Marcela.

Doamna Ana-Marcela Baş:

Mulţumesc frumos, doamnă preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Bogaţii României - copiii cu alocaţie de 60 de euro".

Stimate doamne şi stimaţi domni,

Dragi colegi parlamentari,

Stau în faţa dumneavoastră uimită - dar nu surprinsă - de capacitatea acestui Parlament de a transforma o problemă reală într-o soluţie perversă.

Avem pe masă o propunere legislativă care ne spune, în esenţă, următorul lucru: copiii României sunt prea bogaţi. Da, aţi auzit bine. Copiii cu o alocaţie de 292 de lei - adică sub 60 de euro - sunt, în viziunea iniţiatorilor, prea răsfăţaţi. Veniturile lor trebuie reduse la 100 de lei. Iar diferenţa? O primesc înapoi doar dacă demonstrează că merită. La 6 ani. La 8 ani. La 10 ani. Copilul trebuie să-şi demonstreze meritul de a fi copil.

Şi cine sunt aceşti copii care nu vin la şcoală şi pe care această lege îi pedepseşte? Nu trebuie să-i căutaţi prea departe - o spune chiar expunerea de motive a propunerii! Sunt copii din Vaslui. Din Mehedinţi. Din Teleorman. Copii care n-au autobuz şcolar. Copii ai căror părinţi culeg căpşune în Spania ca să le trimită acasă exact acei 292 de lei. Copii din comunităţile în care şcoala cea mai apropiată e la 15 kilometri şi drumul e de pământ.

Acestor copii le spunem acum: ţi-am tăiat alocaţia, dar ţi-am dat o bursă de prezenţă. Vino la şcoală şi o primeşti înapoi. Doar că tu nu ai cu ce veni la şcoală. Nu ai ghete. Nu ai mâncare. Nu ai pe nimeni acasă care să te trezească dimineaţa. Dar stai liniştit - Parlamentul României te motivează financiar.

Este ca şi cum ai lua păturile de pe un om care doarme în stradă şi i-ai spune: ţi le dau înapoi dacă îţi găseşti un apartament.

Doamnelor şi domnilor, această lege nu combate abandonul şcolar. Această lege îl finanţează. Pentru că fiecare copil căruia îi iei 192 de lei, dintr-o familie aflată deja în sărăcie extremă, este un copil pe care l-ai împins cu un pas mai aproape de abandon.

Şi iată ironia supremă: 37 de parlamentari din aproape toate partidele au semnat această propunere. Transpartinic. Consensual. Pe reducerea alocaţiilor. Când a fost ultima dată când am văzut atât consens în Parlamentul României? Pe autostrăzi, nu. Pe spitale, nu. Pe educaţie reală, nu. Dar pe luat bani de la copii - imediat s-a găsit majoritate.

Ce ar trebui să facem, de fapt?

Simplu, şi nimeni nu are nevoie de 9 pagini de expunere de motive ca să înţeleagă:

Alocaţia de stat rămâne cel puţin la nivelul actual - este un drept universal, nu o recompensă. Copiii... (I se întrerupe microfonul.)

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Da, îmi pare rău, a expirat timpul.