Dezbateri parlamentare

Domnul Cătălin Drulă:

De la Grupul AUR, doamna Doboş?

Se pregăteşte doamna Cîrligeanu.

Doamna Elena Doboş:

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Titlul declaraţiei mele de astăzi - "Moartea unui copil de 2 ani: oglinda unei ţări care şi-a abandonat copiii!".

Încep această declaraţie cu o durere în glas şi o rugăciune pentru sufletul copilului mort, în mod tragic, de foame, într-un apartament din Galaţi. Îmi este greu să rostesc aceste cuvinte, întrucât simt o amestecătură de tristeţe, furie, neputinţă şi dezamăgire, pe care nu ştiu cum să le mai despart unele de altele.

În România anului 2026, copiii mor de foame! Asta e realitatea crudă în care am ajuns. O ţară care se vrea modernă, dezvoltată şi membră a Uniunii Europene, în care copiii se culcă flămânzi, sunt malnutriţi şi trăiesc într-o sărăcie extremă, iar în cel mai rău caz, mor de foame. Asta e realitatea în care trăim. Nu vreau să politizez nimic prin acest discurs, nu vreau să dau vina pe nimeni, chiar dacă aş putea, dar ce folos? Viaţa copilului nu se va mai întoarce niciodată. Un copil care nu a apucat nici să vorbească, nici să se joace, nici să se bucure prin ochii lui curioşi şi plini de viaţă, pentru că soarta a avut un alt destin pentru el.

Aş vrea doar să spun un singur lucru: nu vreau ca acest caz să fie muşamalizat sau trecut cu vederea de către autorităţi. Este momentul unui T-0, un moment de reflecţie, un moment în care neglijenţa, nepăsarea, superficialitatea şi demagogia din politica românească trebuie să se schimbe. Vorbim despre moartea unui copil de 2 ani, mort de foame, cu un părinte care a plecat de lângă el, la muncă în străinătate. România nu a putut să-i ofere un trai mai bun, pentru că nu a putut să-i ofere şansa de a-şi creşte copilul, de a fi lângă el. Şi asta l-a costat. A costat viaţa unui prunc. Asta este România, guvernată de atâta amar de timp de "oameni politici", şi o spun cu ironie, de oameni care au contribuit, încet, zi de zi, lună de lună, an de an, la sărăcia acestei ţări - crize, inflaţie, recesiune, migraţie, subdezvoltare, lipsă de management. Şi aş putea continua. Dar mă opresc aici.

Voi, care aţi adus ţara în această situaţie, nu trebuie să vă enumăr, ştiţi foarte bine cine sunteţi şi ce aţi făcut, cu bună ştiinţă, cinic, doar pentru bunăstarea voastră şi a clientelei voastre, într-un hedonism prost înţeles de voi. Pentru că la voi nu a existat niciodată altceva decât propriul interes; nu ţara, nu oamenii, nu copiii. Doar voi!

Vă mulţumesc.

Domnul Cătălin Drulă:

Mulţumesc.

Doamna Cîrligeanu? Nu este.

Domnul Muşat? Nu este.