Dezbateri parlamentare

Doamna Ana Birchall:

"Trilogia valorilor naţionale: Eminescu, credinţa şi folclorul"

În declaraţia politică de astăzi voi vorbi despre dimensiunea trinitară a existenţei poporului român, atât din punct de vedere istoric, cât mai ales identitar.

Mesajul politic cu care am mers în faţa românilor în recenta campanie pentru europarlamentare, alături de colegii şi colegele mele de la PSD, PC şi UNPR, s-a circumscris în jurul ideii de a fi mândru că eşti român. De prea mult timp această perspectivă a afirmării conştiinţei unitare în jurul unor valori a fost lăsată în afara spaţiului de dezbatere politică sau, şi mai grav, a fost confiscată şi asociată doar cu discursul naţionalist, extremist.

Mândria de a fi român nu este doar o sintagmă golită de conţinut, ci are puternice rădăcini în istoria, credinţa şi formele de manifestare ale etosului autohton, construit pe filon creştin.

Am numit declaraţia politică de astăzi trilogia valorilor naţionale pentru că susţin dimensiunea trinitară, după modelul doctrinei creştine, a existenţei acestui neam. Ne-am plămădit de-a lungul istoriei într-un spaţiu binecuvântat de Dumnezeu, numit deseori chiar de străini Grădina Maicii Domnului, odată cu devenirea noastră creştină. Astfel, o primă dimensiune a mândriei de a fi român, se bazează pe frumuseţea sufletului acestui neam, caracterizată de virtuţi precum: bunătatea, ospitalitatea, spiritul de jertfă, hărnicia, milostenia, vitejia şi buna vecinătate, de care românii au dat dovadă de-a lungul istoriei lor. Aceste trăsături de care trebuie să fim conştienţi pot fi cultivate şi prezentate Europei şi întregii lumi ca fiind definitorii pentru neamul românesc, un neam ce trăieşte creştinismul în cele mai adânci fibre ale sale.

Cel de-al doilea pilon al trilogiei fiinţei noastre naţionale este reprezentat de folclorul românesc, o adevărată existenţă plină de bogăţie, culoare şi diversitate. Românii trebuie să fie mândri de moştenirea tradiţiilor, a obiceiurilor cu care se identifică şi care îi face unici în lume. Portul popular (costumul naţional şi ia românească), dansurile populare (fie că vorbesc despre frumuseţea si talentul ansamblurilor folclorice de pe Valea Tutovei, de la mine din colegiu, fie cele din Muntenia, Oltenia, Transilvania sau orice alt colţ din România), literatura cu basmele pline de înţelepciunea populară, frumuseţea ouălor încondeiate, icoanele pictate, doinele cântate de mamele românce la căpătâiul copiilor lor, toate acestea reprezintă bogăţia unui suflet creştin ales de care orice român poate fi mândru.

Al treilea pilon din trilogia existenţială se referă la sinteza celor două amintite înainte şi reprezintă un crâmpei de geniu oferit lumii de acest popor minunat. Românii sunt capabili să contribuie, aşa cum au făcut-o şi până acum, la cultura universală a lumii, prin vârfurile de geniu ale generaţiilor trecute. Eminescu nu este doar un simbol naţional, nu este doar un mare scriitor romantic sau publicist paşoptist, ci este o sinteză de românism în forma ei cea mai gingaşă şi răscolitoare, versul. Poetul nostru naţional adună în sine creştinismul, folclorul şi genialitatea intelectuală a românului pentru a oferi lumii un model de mândrie naţională.

Cu astfel de valori te poţi ridica oricând deasupra neajunsurilor economice şi extremismului naţionalist pentru a te afirma cu mândrie alături de popoarele cu care împărtăşim acelaşi destin european.

De ce vă vorbesc eu astăzi despre fiinţa acestui neam, despre suflet şi despre valori naţionale? Pentru că îmi doresc ca dictatura nonvalorilor, promovată de preşedintele Băsescu şi apropiaţii lui, să ia sfârşit. Nu mai doresc să aud că învăţământul românesc scoate tâmpiţi, cum a spus domnul Băsescu sau că doctorii noştri trebuie să plece în străinătate, că armata nu e bună, că poliţiştii nu-şi fac treaba, că românii sunt necinstiţi, leneşi, hoţi sau şpăgari, că nu avem niciun motiv de mândrie naţională, ci dimpotrivă, că trebuie să ne fie ruşine de noi. Vreau să trăiesc într-o ţară care să ştie să îşi cultive valorile, să înveţe din greşelile trecutului, să fie mândră de valorile şi bogăţia sa şi să îşi prezinte lumii bogăţia sufletească, pe care a dobândit-o în două milenii de vieţuire creştină.

Nu degeaba România este numită Grădina Maicii Domnului. Numai promovându-ne valorile autentice, ieşind din dezbinarea şi tendinţa de tabloidizare a oricărui gest sau fapt în goana după senzaţional (vezi utilizarea ridicolă şi josnică a imaginii lui Eminescu pentru medicamente împotriva bolilor venerice) şi conştientizând că respectul pentru noi ca popor pleacă de la seriozitatea cu care reuşim să ne afirmăm pe scena istoriei, numai aşa vom putea să transformăm sintagma mândru că sunt român într-o realitate existenţială.

Vă invit să spunem cu deplină conştiinţă şi asumare copiilor noştri că sunt parte dintr-un popor minunat, că au o ţară de care pot fi mândri, cu un prezent pe care se pot baza, fiind construit din lecţiile învăţate din greşelile trecutului şi un viitor pe care şi-l pot construi pe o fundaţie solidă: dimensiunea trinitară a unei existenţe: Dumnezeu, tradiţie şi românism.