Dezbateri parlamentare

Domnul Florin Iordache:

Doamna Ana Birchall, Grupul PSD, vă rog.

Doamna Ana Birchall:

Mulţumesc mult, domnule preşedinte.

Fiecare început ne oferă oportunitatea de a ne reinventa şi de a construi pe o fundaţie puternică, neerodată de greşelile trecutului. Atunci când pornim la un nou drum, nutrim speranţa că suntem mai puternici şi mai înţelepţi prin prisma experienţelor acumulate şi a obstacolelor întâmpinate.

În această atmosferă debutează şi noul an şcolar în care speranţa, dorinţa de mai bine şi responsabilitatea faţă de generaţiile care vin ne unesc în demersul de a transforma realmente educaţia într-o adevărată prioritate pentru noi. Ne revine astfel sarcina de a căuta cele mai bune politici şi soluţii pentru ca acest domeniu vital oricărei naţiuni să cunoască progrese semnificative.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi reprezintă un îndemn la unitate de viziune şi de decizie atunci când vorbim despre educaţia copiilor noştri. Aşa cum bine ştiţi, am fost dintotdeauna un susţinător al ideii conform căreia domeniul educaţiei se înscrie pe o axă ce trebuie abordată într-un registru transpartinic. De aceea, încă din 2005 am iniţiat Pactul Naţional pentru Educaţie şi m-am luptat tocmai pentru ca educaţia să fie scoasă din catacombele politicii, fiind un domeniu de siguranţă naţională.

Educaţia joacă un rol cardinal în orice proiect strategic, pentru că de performanţa generaţiilor viitoare depinde realizarea promisiunilor de mai bine, altminteri sistemul inversat de valori va deveni oglinda neputinţei noastre. Este foarte important să oferim copiilor noştri cele mai bune condiţii pentru o educaţie riguroasă şi temeinică, dar este la fel de important să oferim stabilitate, predictibilitate şi coerenţă de poziţionare pe termen mediu şi lung pentru a avea performanţă.

Îmi vin în minte cuvintele lui Aristotel, unul dintre marii dascăli ai umanităţii, care spunea, citez: "Cei care educă copiii sunt demni de mai multă onoare decât cei care le dau viaţă; de aceea pe lângă viaţă, dăruiţi copiilor şi arta de a trăi bine, educându-i".

Mă alătur acestui îndemn pentru că, în opinia mea, educaţia ar trebui să fie în primul rând legată de valori. Şcoala nu ar trebui numai să informeze, ci să şi formeze, în special caractere. Înainte de a dori să transmitem un set de cunoştinţe copiilor noştri, cred că ar fi necesar să le transmitem valorile care îi fac să fie în primul rând oameni.

Investiţia în educaţia generaţiilor viitoare este o investiţie în viitorul nostru ca naţiune. Alături de buget, viziune, programe educaţionale şi pacte naţionale pentru educaţie, care cu siguranţă sunt necesare, şi pentru care am pledat activ, inclusiv de la această tribună, cred că avem nevoie, în egală măsură, de o fundaţie solidă pe care să putem transpune valorile primite de la părinţii şi bunicii noştri, pe care avem datoria să le transmitem mai departe. Fără această bază orice investiţie este sortită eşecului.

Deşi educaţia este cea mai bună zestre pe care o putem oferi unui copil, nu orice fel de instruire este şi eficientă. Tocmai de aceea este esenţială cunoaşterea şi interiorizarea unui set de valori care să îi ajute pe copii să se dezvolte în tinerii de mâine. Din acest motiv susţin cu fiecare ocazie necesitatea de a avea în spaţiul românesc un sistem axiologic bine definit, care să poată fi transmis cu naturaleţe de la o generaţie la alta, acest sistem fiind foarte bine definit.

Mai mult decât atât, copiii noştri au nevoie de stabilitate, de predictibilitate şi de coerenţă în procesul de instruire şi în politicile educaţionale.

Avem o responsabilitate, colectiv şi individual, faţă de exodul elitelor româneşti. Numai prin strategii coerente de creştere a nivelului de formare, de creare a noi locuri de muncă şi de sporire a prestigiului României pe plan internaţional vom reuşi să convingem tinerii că se pot realiza din punct de vedere personal şi profesional aici, acasă. Nu trebuie să fim nepăsători faţă de pericolul fenomenului brain-drain, pentru că cea mai de preţ avuţie a unei naţiuni este capitalul ei uman, iar România a fost binecuvântată de Dumnezeu cu nişte copii sclipitori, deosebit de înzestraţi intelectual.

Văd această realitate ori de câte ori poposesc în colegiul meu de pe Valea Tutovei şi sunt fascinată şi îndrăgostită de frumuseţea interioară, talentul şi inteligenţa copiilor noştri, nevalorificate din păcate la adevăratul lor potenţial.

Nu în ultimul rând, atunci când vorbim despre educaţie trebuie să ne preţuim dascălii în spiritul misiunii lor fundamentale. Toţi cei care împărtăşesc din lumina sufletului lor un crâmpei şi o scânteie de cunoaştere copiilor noştri merită mai mult respect şi consideraţie. Am susţinut şi voi susţine mereu că este extrem de important pentru viitorul nostru ca neam să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a creşte standardele sistemului de educaţie. Şi unde poate fi mai potrivit să intervenim, dacă nu tocmai în debutul parcursului educaţional şi prin sprijinirea dascălilor noştri.

Acum, la început de an, le doresc tuturor elevilor multă baftă în acest început nou, iar cadrelor didactice le urez multă putere de muncă şi capacitate de sacrificiu şi le mulţumesc pentru că în fiecare zi modelează caractere!

Vă mulţumesc.

Ana Birchall, Colegiul nr. 5, Vaslui.