Dezbateri parlamentare

Domnul Eugen Nicolicea:

Tot din partea Grupului PNL, domnul Laurenţiu-Dan Leoreanu.

Pe măsură ce se epuizează vorbitorii de la alte grupuri, în cadrul categoriilor respective timpii sunt preluaţi de următoarele grupuri.

Vă garantez că până la sfârşitul şedinţei toţi vorbitorii vor putea să ia cuvântul, mai ales că nu ne mai întindem peste limita de trei minute. Bun!

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Laurenţiu-Dan Leoreanu:

"Politicile Ministerului Educaţiei, un afront la adresa profesorilor şi învăţământului din România".

Potrivit datelor din Bugetul de stat pe 2019, Educaţia va avea pe mână anul acesta un buget de 33 miliarde lei, un buget cu care doamna ministru Andronescu nu a ezitat să se laude. Avem de-a face însă cu o himeră - mai mult de jumătate din această sumă va fi alocată salariilor şi plăţii unor datorii istorice către profesori. România rămâne, în continuare, codaşa Europei în privinţa procentului din PIB alocat Educaţiei.

Cu ce se ocupă între timp Ministerul Educaţiei? Ei bine, trimite scrisori metodice profesorilor din teritoriu, cărora li se cere cu nonşalanţă să îndeplinească o serie de recomandări pentru atingerea unor ţinte impuse de Comisia Europeană, recomandări deloc facile pentru cadrele didactice din România - care îndeplinesc în mare parte a timpului rolul unor birocraţi, cărora li se mai aruncă beneficii salariale, din când în când, pentru a acoperi marile găuri din sistem, dar cărora nu le sunt asigurate condiţii la standarde europene.

În schimb, Ministerul Educaţiei le cere profesorilor români să se alinieze rapid la standardele europene de predare şi însuşire a competenţelor, fără a li se asigura condiţii minimale.

Înainte de a le adresa profesorilor scrisori metodice şi de a formula cerinţe, fără a asigura condiţiile îndeplinirii lor, Ministerul Educaţiei are de rezolvat câteva carenţe din domeniu. Exemplele sunt multe, dar mă voi limita la câteva dintre cele mai grave.

Ideea de a plafona finanţarea din învăţământul preuniversitar, prin formula costului standard per elev, duce la grave limitări în ceea ce priveşte salariile, ocuparea posturilor vacante şi a altor cheltuieli.

Apoi, ştim că din luna decembrie a anului trecut, profesorii beneficiază de un spor de suprasolicitare neuropsihică, însă personalul didactic de conducere şi personalul didactic auxiliar nu a fost luat în calcul pentru acordarea acestui spor.

Bag de seamă că Ministerul Educaţiei Naţionale face legi în mod aleatoriu şi pe principiul excluziunii, nu pe cel al incluziunii. Amintesc pe această cale faptul că incluziunea este una dintre priorităţile majore în domeniul educaţiei, în timpul mandatului României la preşedinţia Consiliului Uniunii Europene. Dar, probabil, doar la modul declarativ.

Un alt exemplu al unei scamatorii legislative, prin care profesorilor le sunt tăiate drepturi - directorii unităţilor şcolare sunt obligaţi să-şi efectueze concediile de odihnă pe întreaga perioadă a vacanţelor şcolare, asta, pentru a nu li se plăti norma de hrană pe perioada respectivă.

Şi, în fine, ştim că ministrul educaţiei anunţă o strategie ambiţioasă pentru reformarea şcolilor profesionale, dar nu avem ateliere de instruire practică, laboratoare, cabinete dotate la cerinţele actuale, nu avem personalul tehnic necesar, precum maiştri, laboranţi, în timp ce costul standard per elev, aflat în neconcordanţă cu învăţământul actual, nu permite rezolvarea acestei probleme.

Situaţia prezentată se va reflecta în calitatea procesului de educaţie şi se va reflecta şi la nivel european. Chiar dacă prin motto-ul ales pentru exercitarea Preşedinţiei UE se anunţă pompos - "Educaţia care conectează", prin pachetul de politici de la nivel naţional, mesajul este clar - "Educaţia care dezbină".

De altfel, astăzi voi înainta şi o interpelare doamnei ministru... (Timp epuizat.)

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.