Dezbateri parlamentare

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul Cornel Popa:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

În urma analizei situaţiei generate de intrarea în vigoare a Legii nr.189/2000 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România de la 6 septembrie 1940 şi până la 6 martie 1945, din motive etnice, constatăm că:

1. Data de înregistrare a unui număr impresionant de cereri este posterioară termenului prevăzut de lege şi, în plus, sunt semnale din presa locală că mulţi cetăţeni nu ar avea nici acum cunoştinţă de această lege, conform căreia ei ar beneficia de un pachet minimal de drepturi reparatorii. Venind în întâmpinarea acestei situaţii, de fapt, propunerea noastră este de prelungire a termenului de depunere a cererilor stabilit prin art.7 alin.2, ca fiind până la 31 martie 2001. Trebuie luată în considerare imposibilitatea materială a numeroşi cetăţeni de a afla informaţia legislativă, mediul rural nu are contact direct nici cu textul Monitorului Oficial, nici cu Direcţia generală a Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, aflat în oraşul reşedinţă de judeţ. Astfel, singura cale de informare rămâne presa locală şi naţională. Din formula titlului legii deducem că intenţia legiuitorului a fost de a acoperi cât mai bine sfera celor persecutaţi de regimuri extremiste. Ca urmare, stabilirea unui termen scurt pentru depunerea cererilor apare ca o modalitate formală de restrângere a accesului la drepturi.

Emiterea unui act normtiv se face tocmai în vederea optimei sale aplicări, în sensul producerii efectelor, iar nu în sens contrar. Termenele limitează producerea efectelor, dar nu în aşa fel încât să restrângă însuşi accesul la drepturi, iar în cazul de faţă, acordarea de drepturi reparatorii unor persoane care au suferit evenimente traumatizante, termenul procedural apare ca amoral.

2. Din analiza textului art.1 referitor la subiectele principale cărora li se adresează Legea nr.189/2000 şi coroborând cu situaţia istorică, observăm că sunt omise două categori:

a) Cetăţenii români de naţionalitate română din Ardealul ocupat în urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940, cărora li s-a pus în vedere de către regimul hortist ca, în termen de un an, fie să renunţe la cetăţenia română, fie să-şi părăsească domiciliul imediat şi să treacă graniţa nou trasată în partea românească. Armata hortistă a acţionat în sensul expulzării lor de pe teritoriul nou cucerit, ei obţinând statutul de refugiat în România astfel mutilată.

Din considerente de echitate solicităm înglobarea în textul art.1 al Legii 189/2000 şi a acestei categori de populaţie care a suferit, pe lângă dezrădăcinare uneori şi tratamente crude, inumane sau degradante.

Considerăm că este o situaţie similară celor enumerate în art.1 şi deci trebuie să primească o aceeaşi firească rezolvare.

b) Cetăţenii unguri de naţionalitate română care au suferit consecinţele regimului hortist şi a căror situaţie trebuie să facă obiectul unor negocieri bilaterale patronate de Ministerul Afacerilor Externe.

Supunem prezentul demers atenţiei domniilor voastre, doamnelor şi domnilor deputaţi, tocmai pentru că suntem convinşi că şi dumneavoastră, ca şi noi doriţi ca efectele reparatorii ale unui act legislativ să nu fie limitative, ci la îndemâna tuturor celor ce le merită cu prisosinţă. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.