Dezbateri parlamentare

Domnul Puiu Haşotti:

Îl rog pe domnul deputat Cristian Sandache să poftească la microfon. Se pregăteşte domnul Adrian Moisoiu.

Domnul Cristian Sandache:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea de astăzi se intitulează "Adversarii Partidului Social Democrat".

Competiţia politică nu echivalează nici cu un cadril, nici cu o suită de simpozioane ştiinţifice. În acelaşi timp, nu cred că putem pune semnul egalităţii între lupta politică şi ciocnirile necivilizate, violente.

Aflat la guvernare, Partidul Social Democrat, este nevoit să se confrunte cu replicile Opoziţiei, atât cea parlamentară, cât şi cea extraparlamentară, lucru firesc, însă, într-o democraţie funcţională.

Este bine de observat maniera de manifestare a reprezentanţilor Opoziţiei, aspect care într-un fel sau altul este semnificativ pentru o anumită mentalitate politică.

Partidul Naţional Liberal, partid condus de un tehnocrat serios, domnul Theodor Stolojan, are, fără îndoială, un discurs modern, european şi se află, oricum, într-un moment politic mult mai fast decât atunci când era condus de către domnul Valeriu Stoica. Destul de activi, liberalii nu au reuşit încă să ofere acele programe alternative, de natură economică, pe care le anunţaseră cândva. Incontestabil, însă, formula liberală, nu poate lipsi din fizionomia politicii româneşti viitoare.

Partidul Democrat luptă febril pentru a creşte în sondaje, însă, cel puţin deocamdată, nu prea reuşeşte să depăşească o anumită cotă.

Manifestându-se pe toate fronturile şi uzând de o anumită charismă colorată, domnul Traian Băsescu pare a avea mai curând nevoie de tactul şi diplomaţia a la Petre Roman, calităţi pe care, se pare, că nu prea le are.

Există în Partidul Democrat, ca şi în Partidul Naţional Liberal, oameni politici de cert profesionalism, dar raportul lor nu se prea materializează în ceea ce priveşte creşterea de substanţă a partidelor respective.

PRM-ul este principalul adversar al PSD-ului, lucru probat ultima oară în cursul alegerilor din anul 2000, având în preşedintele său, senatorul Corneliu Vadim Tudor, un lider charismatic, deşi controversat.

Partidul România Mare nu cred că poate oferi acea alternativă politică eficientă şi în acelaşi timp compatibilă cu rigorile lumii de mâine. Există şi aici oameni politici, de incontestabilă valoare morală şi profesională, însă, pe ansamblu, discursul peremist trăieşte mai mult din resentimente şi virulente critici, fără a prezenta în mod clar şi concret măsurile de îmbunătăţire a situaţiei economico-sociale româneşti.

Chiar remarcabile, unele poezii ale lui Corneliu Vadim Tudor s-au numit exerciţii de virtuozitate istorică, pe care nimeni nu i le neagă, nu pot ţine loc de program eficient. Nu afirm prin aceasta că PSD-ul este partidul perfect, ideal! Cred, însă, că pentru România prezentului, ba poate şi în perioada care se va dovedi decisivă pentru integrarea noastră în structurile Uniunii Europene, programul PSD este cel mai concordant cu interesele ţării noastre.

Până la urmă, totuşi, electoratul este singurul judecător implacabil al tuturor partidelor.

Vă mulţumesc.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumim şi noi, domnule deputat.