Dezbateri parlamentare

Domnul Constantin Niţă:

Domnul Napoleon Antonescu dacă este aici? Vă rog.

Domnul Niculae Napoleon Antonescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea se intitulează "Câteva aspecte şi consideraţii privind Congresul European al Ştiinţei, organizat la Bruxelles în zilele de 6-7 aprilie 2004"

Parlamentul European, prin "Comitetul pentru Industrie şi Comerţ Exterior, cercetare ştiinţifică şi energie" a organizat în zilele de 6-7 aprilie 2004, la sediul Parlamentului European din Bruxelles "Congresul European al Ştiinţei".

La acestă importantă manifestare ştiinţifică, dar şi cu majore implicaţii de natură politică, economică şi socială, au participat reprezentanţi ai parlamentelor, guvernelor, academiilor, universităţilor, instituţiilor de cercetare-dezvoltare, a marilor companii industriale şi altor instituţii de stat şi private, din toate ţările membre ale Uniunii Europene, inclusiv cele 20 nou admise, la care s-au adăugat România şi Bulgaria.

România a avut la acest congres o delegaţie apreciabilă, din care am făcut şi eu parte, formată din 4 parlamentari (2 deputaţi şi 2 senatori), experţi parlamentari şi guvernamentali, repezentanţi ai Misiunii României pe lângă Uniunea Europeană, studenţi ş.a.

În primul rând vreau să remarc faptul că România şi Bulgaria, deşi sunt în faza de preadere, au un statu privilegiat, fiind invitate la toate manifestările importante organizate pentru ţările membre ale Uniunii Europene, inclusiv la acest congres, lucru ce arată clar susţinerea puternică şi totală din partea Uniunii Europene pentru integrarea, în anul 2007, a ţărilor noastre în această comunitate.

De asemenea, membrii delegaţiei noastre au fost primiţi cu toată consideraţia şi au avut numeroase contacte cu personalităţi din conducerea Parlamentului European, precum şi cu membri importanţi din delegaţiile celorlalte ţări participante.

La acest congres au avut intervenţii, deosebit de interesante, înalte personalităţi din conducerea Uniunii Europene sau ţărilor membre, dintre care remarc pe G. Dimitrokopoulas şi A. Vidal-Quadras - vicepreşedinţi ai Parlamentului European, Romano Prodi - preşedintele Comisiei europene, N.Dempsey - ministrul educaţia şi ştiinţei al Irlandei, M. Kleiser - ministrul ştiinţei din Polonia, M. Pekkorinen - ministrul comerţului şi industriei din Finlanda, numeroşi membri şi specialişti ai Parlamentului European, academicieni, rectori, directori ai unor mari companii şi institute etc.

Este evident că toate intervenţiile şi materialele au avut ca obiectiv major probleme privind stadiul actual al cercetării ştiinţifice şi dezvoltării tehnologice în ţările Uniunii Europene, în comparaţie cu alte ţări din lume, cu rezultate deosebite în acest domeniu, cum sunt Statele Unite, Canada, Japonia, China ş.a.

Plecând de la necesitatea obiectivă că cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică constituie priorităţi de cea mai mare importanţă pentru viitorul omenirii, s-a pus în discuţie cu mare tărie hotărârea ca în toate ţările Uniunii Europene, până în anul 2010, să se aloce pentru acest domeniu cel puţin 3% din p.i.b., dintre care cel puţin 1% din bugetul de stat, iar restul din alte surse, în special private.

Din materialele prezentate a rezultat clar că în momentul de faţă numai Finlanda a reuşit să atingă şi să depăşească acest prag de 3%, ţară în care pe lângă contribuţia esenţială a Guvernului, un aport apreciabil îl au universităţile şi companiile particulare, dintre care concernul NOKIA are o contribuţie de excepţie.

De asemenea, s-a discutat extrem de mult şi interesant despre principalele domenii şi direcţii fundamentale cărora trebuie să li se acorde o atenţie cu totul specială, dintre care menţionez: noile tehnologii industriale şi agrare, materiale speciale, informatică şi automatică, mediu, sănătate şi industria medicamentelor, alimente curate şi sănătoase etc.

De remarcat că pe lângă rolul deosebit pe care trebuie să-l joace în acest domeniu institutele de cercetare-dezvoltare, naţionale şi internaţionale sau alte mari companii, o sarcină extrem de importantă revine universităţilor, atât pentru implicarea lor directă în aceste programe de cercetare-dezvoltare (apreciată ca valoare la circa 0,8-1% din p.i.b.), cât şi prin contribuţia acestora de a forma viitorii cercetători capabili să se implice în această activitate de vârf, la nivelul actual, precum şi la cel ce se întrevede în viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat.

Un mare rol s-a pus pe dezvotarea de programe comune de cercetare-dezvoltare, folosind surse diferite de finanţare internaţională şi în special din cele alocate pe Programele directivă cadru, la care au acces toate ţările Uniunii Europene şi nu numai.

Din cele câteva aspecte prezentate mai sus, rezultă extrem de clar că aceste sarcini sunt valabile şi pentru ţara noastră, ca viitoare membră a Uniunii Europene. În plus, trebuie să înţelegem acum, corect şi complet, importanţa şi rolul hotărâtor pentru viitorul ţării al cercetării şi dezvoltării şi ca urmare să acţionăm în consecinţă. Este evident că la noi în ţară problema esenţială a cercetării şi dezvoltării-cercetării este cea a subfinanţării de la bugetul de stat, care trebuie să aloce, până în 2010, 1% din p.i.b. şi circa 2% din alte surse, în special private.

Ca urmare, guvernele şi parlamentele actuale şi mai ales cele care vor veni trebuie să ia măsuri cu totul speciale pentru creşterea progresivă a fondurilor alocate cercetării şi dezvoltării, astfel ca în 1010 să se ajungă la acest minim 1% din p.i.b. din bugetul de stat şi 2% din alte surse.

În acelaşi timp, sunt convins că trebuie să ne schimbăm total şi poziţia faţă de cercetările care se finanţează, în sensul că nu mai trebuie risipiţi banii pe tot felul de teme, care fie nu au o valoare semnificativă şi mai ales finalizare teoretică sau practică, fie că abordează probleme deja rezolvate în alte ţări, fie că ele reprezintă aspecte extrem de limitae sau particulare etc. Este evident că trebuie finanţate, în specioal acele teme de importanţă majoră, ştiinţifică, tehnologică, economică, socială, mediu ş.a., precum şi faptul că în marea majoritate finanţarea trebuie să se facă pe bază de programe şi proiecte, atent şi corect analizate şi selecţionate, eliminând pe cât posibil subiectivismul, clientelismul, relaţiile personale sau de altă natură.

În concluzie, vreau să relev încă o dată rolul extrem de important pe care îl are cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică. De asemenea, sunt convins că toţi factorii de decizie politici, economici, de educaţie etc., se vor implica total pentru ca, în mod gradual şi progresiv, să atingem obiectivele stabilite de Uniunea Europeană din convingere şi nu pentru că aceasta este o sarcină impusă în mod subiectiv din afară.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul Petre Posea a depus în scris.