Dezbateri parlamentare

Doamna Daniela Popa:

Din Grupul parlamentar al PNL, domnul deputat Ioan Ghişe. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ioan Ghişe:

Mulţumesc, doamnă preşedintă.

Prezenta delcaraţie politică este un apel către preşedintele ţării, primul-ministru şi în mod special către ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei şi liderii marilor blocuri sindicale. Titlul: "Urgenţa şi necesitatea unei politici salariale corecte în România".

Azi în România salarizarea în sectorul public se prezintă ca un sistem cu o serie întreagă de anomalii, care generează nedreptate, frustrare şi mai apoi o incapacitate cronică a statului de a susţine un sistem de pensii pentru un trai decent. Exemplele concrete sunt edificatoare în susţinerea temeiniciei celor afirmate mai sus.

O profesoară cu gradul didacatic I, care predă la liceu, are un salariu cu 1,2 milioane de lei mai mic decât un poliţist debutant, fără studii superioare, tânăr care, în urmă cu câteva luni, i-a fost elev.

Un tânăr cadru didactic, după 16 ani de pregătire, la început de carieră profesională, este salarizat lunar cu 3-4 milioane de lei. Aceşti bani nu îi ajung nici măcar să achite întreţinerea unei garsoniere, să plătească naveta pentru deplasarea la serviciu şi hrana pentru el. Practic, acest tânăr profesor, pentru a putea munci ca şi cadru didactic pentru educaţia copiilor şi tinerilor, trebuie susţinut financiar de către familia sa.

În acelaşi timp, un inginer care ocupă funcţia de director la un CET, societate aflată sub autoritatea locală, câştigă lunar sume de 60-80 de milioane de lei, în timp ce pensia lunară a unui inginer care în urmă cu câţiva ani ani a deţinut aceeaşi funcţie este abia de 4 până la 5 milioane de lei.

În sectorul eneregetic, salariile personalului cu calificare medie şi superioară depăşesc de câteva ori salariul unui medic primar, care după 25 de ani vechime în muncă este salarizat cu mai puţin de 10 milioane de lei lunar. Un singur tratat de specialitate medicală costă peste 1-1,5 milioane de lei bucata.

O persoană care stă acasă pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la doi sau trei ani primeşte de la stat mai mulţi bani decât dacă ar lucra pe postul corespunzător calificării profesionale şi mai mult decât un medic specialist cu 20 de ani vechime în muncă şi care face câte patru gărzi lunare de 30 de ore.

Un ofiţer din structurile militarizate se pensionează la 45-50 de ani şi primeşte lunar pensie de peste 20 sau 30 de milioane de lei, plus plata unei sume care variază de la 200 până la 940 de milioane de lei, achitată cu ocazia pensionării.

În industrie, sute de mii de lucrători primesc salarii compensatorii pe doi şi trei ani, salarii care depăşesc cu mult salariul mediu pe economie.

Magistraţi din structurile de vârf ale sistemului judiciar primesc o indemnizaţie lunară de peste 100 de milioane de lei şi pensii corespunzătoare acestor sume. În acelaşi timp, unor salariaţi care au lucrat mai mult de 32 de ani în regim de muncă de trei schimburi în sistemul public li se dă o pensie de sub trei milioane de lei.

Restructurarea economică în variantă social-democrată înseamnă că zeci de mii de oameni să primească câte 36 de salarii lunare compensatorii şi să stea acasă. Exemplele prezentate sunt adevărate, din păcate, şi prezintă realitatea din vieţile a milioane de cetăţeni români. Acestea demonstrează dezastrul sistemului public de salarizare şi protecţie socială.

Acesta este adevărul. Rămâne să vedem cum este cu dreptatea.

În sistemul comunist, ierarhizarea salariilor în domeniul bugetar se făcea după următoarea ordine: structurile militare (securitatea, miliţia, armata), activul de partid PCR, justiţia, minerii, administraţia, educaţia, sănătatea şi, la urmă, cultura.

O comparaţie cu situaţia actuală ne demonstrează esenţa filosofiei social-democrate care stă la baza sistemului de salarizare şi pensii din prezent. Sistemul actual promovează incompetenţa, lipsa de responsabilitate individuală, în unele cazuri, obedienţa politică. Statul acasă şi nemunca sunt mai preţuite decât competenţa şi munca cinstită în sectorul public. Cine stă acasă şi face copii, ajunge să primească un venit mai mare de la stat decât cel care munceşte din greu în trei schimburi.

În fapt, se produc efectele unui sistem care a creat o inversiune a valorilor. S-a creat protecţie socială exact pentru categorii de persoane, bărbaţi de vârstă medie, care ar trebui să fie grupul cel mai dinamic al societăţii în privinţa muncii şi a produsului ei social.

Dreptate socială înseamnă şanse egale în condiţii de legalitate. Ajutor social moral înseamnă să fie ajutaţi cei care nu pot, şi nu cei care pot să muncească. Pentru ca cetăţenii să trăiască decent din muncă cinstită trebuie plătiţi corespunzător unor valori cum ar fi: importanţa socială a muncii, calificare, rezultate şi volumul muncii.

Anomaliile din sistemul public de salarizare şi de pensii trebuie corectate urgent. Această sarcină revine Ministerului Muncii, în special, şi Guvernului, în general.

Competiţia globală acerbă în mediul economic şi integrarea europeană a României vor găsi ţara complet nepregătită, dacă situaţia va continua să rămână ca în prezent. Neadaptarea sistemelor de muncă şi protecţie socială la valorile lumii civilizate riscă să plaseze ţara noastră la periferia naţiunilor strivite de competiţia economică globală şi regională.

Faţă de actuala situaţie, propunem următoarele:

1. Prin medierea şi coordonarea preşedintelui ţării, să se desfăşoare o dezbatere naţională, pentru definirea valorilor societăţii româneşti care trebuie promovate prin sistemul public de muncă şi protecţie socială.
2. Adoptarea unei strategii naţionale pentru promovarea muncii şi susţinerea protecţiei sociale.
3. Realizarea unui acord politic al principalelor partide parlamentare, pentru susţinerea strategiei naţionale pentru promovarea muncii creative, a inteligenţei şi valorii.
4. Realizarea unui acord social între Guvern, sindicate şi patronate.
5. Revitalizarea activităţii Consiliului Economic şi Social, prin implicarea sa în dialogul politic pe temele salarizării şi protecţiei sociale.

Şi, în fine,

6. Publicarea tuturor salariilor din sectorul public. Confidenţialitatea salariilor să se păstreze exclusiv în sectorul privat.

Atragem atenţia de la tribuna Camerei Deputaţilor asupra importanţei, necesităţii şi mai ales urgenţei unor asemenea decizii pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale cetăţenilor români.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.