Dezbateri parlamentare

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Din partea Grupului parlamentar al PNL, Adrian Mihei - nu.

Domnul deputat Ioan Ghişe.

Domnul Ioan Ghişe:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Titlul declaraţiei politice de astăzi este: "Accesarea instrumentelor structurale şi a fondurilor pentru politici complementare - o problemă de interes naţional pentru România".

La patru luni după aderarea României la Uniunea Europeană, se poate constata că autorităţile române cu atribuţii în domeniul gestionării fondurilor europene de postaderare, lucrează "relaxat" în raport cu miza uriaşă ce o constituie absorbţia fondurilor comunitare.

Trei programe operaţionale au fost "întoarse" de la Bruxelles - ceea ce reprezintă aproape jumătate din totalul de şapte programe dedicate domeniilor supuse finanţării.

Oficialii din fruntea Autorităţilor de Management se întrec în declaraţii confuze, care, pe fondul lipsei unei informări corecte şi coerente, nu fac decât să bulverseze şi mai mult opinia publică şi mediul economic românesc.

Dacă, până acum, informaţiile sunt insuficiente şi, de cele mai multe ori, contradictorii - ceea ce rezultă din analiza în paralel a mesajelor din surse guvernamentale şi multiple surse media -, pot fi identificate cu certitudine următoarele aspecte:

1. Lipsesc informaţii suficiente asupra unei strategii coerente şi articulate - în condiţiile în care aceasta ar exista - privind absorbţia de către România a fondurilor comunitare de postaderare.

2. Lipsesc informaţiile referitoare la existenţa unui set de obiective specifice direct cuantificabile - de tip SMART, ce vizează rata anuală de absorbţie prevăzută de câtre agenţiile guvernamentale pentru fondurile europene, pentru fiecare din cei şapte ani ai perioadei de timp 2007-2013.

Cum altfel se poate şti dacă o potenţială strategie ar avea succes, dacă ea nu poate fi cuantificată în valori concrete?

3. Lipsesc informaţii asupra existenţei unui document oficial în care să se definească un factor de corelaţie între creşterea p.i.b.-ului şi gradul de absorbţie al fondurilor europene în România.

Cum se poate şti dacă aceste instrumente structurale sunt benefice pentru economia românească şi în ce mod o vor influenţa, dacă nu sunt definiţi parametrii corelativi la acest nivel?

4. În luna aprilie a anului 2007, lipsesc informaţii publice edificatoare pe orice site al oricărei Autorităţi de Management, cu privire la conţinutul Ghidului Solicitantului şi al formei dosarului de candidatură pentru potenţialii promotori interesaţi de programele europene de post aderare.

În justificarea lipsei de coordonare şi informare sunt invocate, din partea autorităţilor române responsabile, procedurile anevoioase de lucru cu Bruxelles-ul şi aşteptarea răspunsurilor din partea forurilor europene competente.

În acest context se invocă primele dead line-uri de proiecte în toamna anului 2007.

Cum rămâne atunci cu interesul României de a atrage cât mai mult din fondurile europene, când promotorii de proiecte nu ştiu aproape nimic despre ceea ce au de pregătit pentru ca dosarul lor de candidatură să fie bine evaluat ca punctaj?

Este de dorit ca, pe viitor, să se evite situaţii ca acea de acum câteva zile, de la ANIMM, când au fost anunţate în graba mare şapte programe de finanţare care au avut termene de aplicare limită în zece zile - durată de timp pusă la dispoziţia promotorilor de proiecte. O astfel de perioadă scurtă este nemaiîntâlnită în istoria managementului de proiect european, unde termenul minim este de câteva luni.

Managerii sau reprezentanţii de IMM-uri s-au călcat pe picioare la cozi în faţa agenţiei pentru a-şi depune dosarul pentru cofinanţare europeană a proiectelor lor. Cu siguranţă, o astfel de abordare nu denotă un bun management de program din partea conducerii ANIMM-ului. Este o evidenţă că selecţia finanţărilor de proiecte pe criteriul: primul sosit este primul servit reprezintă o greşeală majoră. În plus, s-ar putea afirma că banii daţi pe formarea profesională a personalului specializat în gestionarea fondurilor europene din această instituţie au fost inutili, prin prisma procedurilor aplicate.

În urmă cu câteva zile, fostul ministru de finanţe, domnul Sebastian Vlădescu, într-un interviu acordat ziarului Cotidianul, menţiona că "România este în grafic" în ceea ce priveşte derularea procedurilor cu Comisia Europeană.

Problema de fond este: ce autoritate? cine? când? şi în ce context? a fixat şi care "grafic" pentru derularea procedurilor de lucru cu Comisia Europeană.

Informaţiile publice sunt insuficiente şi pe acest domeniu de interes.

În lumina celor prezentate mai sus, în vederea fluidizării procesului de informare asupra absorbţiei fondurilor de postaderare şi eficientizării procesului de evaluare şi implementare a acestora, propunem următoarele acţiuni urgente:

1. Publicarea "graficului de timp" pentru anul 2007, grafic ce se angajează în raport cu Comisia Europeană în ceea ce priveşte pregătirea României pentru absorbţia fondurilor şi instrumentelor structurale.
2. Prezentarea, în formă publică, a strategiei de absorbţie a fondurilor comunitare, în situaţia în care există un astfel de document strategic.
3. Prezentarea unor documente de planificare ce pot dovedi corelaţia între creşterea p.i.b.-ului şi gradul de absorbţie a fondurilor europene în România pentru perioada 2007-2013.
4. Publicarea unui grafic de timp pentru fiecare program operaţional în parte, care să cuprindă datele de lansare ale sesiunilor de proiecte, incluzând şi pachetul complet de informaţii pentru aplicanţi.

Apreciem că o astfel de abordare ar fi utilă atât beneficiarilor de finanţări europene prin programe şi proiecte, precum şi autorităţilor publice, care ar crea astfel premise pentru creşterea ratei de absorbţie de către România a fondurilor europene.

Această creştere a ratei de absorbţie ar duce la dezvoltarea accelerată a ţării noastre.

Pe un astfel de drum merită să mergem.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.